Vulcan / Zi de hram și sărbătoare

Pentru multă lume, „Duminica Orbului” a rămas ziua de 2 iunie 1990 în care, în mod covârșitor, a fost votat cel care, în ciuda zâmbetului de pe buze, s-a dovedit, mai apoi, să fie contrar așteptărilor românilor. Asta o zic în treacăt, deoarece, pentru o parte dintre vulcăneni, sărbătoarea din această zi semnifică hramul bisericii în care intră să se roage și să se închine.

Sărbătoarea hramului a fost 
prăznuită alaltăieri cu slavă, bucurie și veselie în așezământul Domnului aflat la capătul dinspre Nicolae Titulescu al străzii 1 Mai. După slujbă, părintele Nicolae Nuță a sfințit bucatele și prăjiturile pregătite de către doamnele din parohie, iar la sfârșit de tot, după ce au fost miruiți, enoriașii au fost îndemnați de către sfinția sa să se înfrupte din ele. De mâncare a fost din belșug și n-aveai cum să le refuzi pe femeile care te rugau să alegi prăjituri, cozonac și plăcinte cu brânză de pe platourile de pe care te îmbiau să iei. Afară, puteai să bei suc sau vin.

Îndemnat de prietenii
Petre Barabulă și Petru „Uțu” Albescu, am cantonat lângă masa pe care paharele de plastic conțineau vinul alb procurat de moldovean, de Barabulă vorbesc, de la o sursă numai de el știută.  „Din ăsta o să aduc și pe 29 de ziua mea, plus unul roze”,  mi-a șoptit el tainic, de parcă ar fi vrut să mă simt privilegiat, că știu asta. Numai că, uite, nu m-am putut abține și am zis-o. Asta, ca să afle și ceilalți prieteni ai lui Petre, dintre care, neîndoielnic, unii îl vor felicita și după săvârșirea slujbei religioase, iar alții, mai apropiați și îndrăzneți, îl vor căuta mai apoi și acasă.