Vulcan / Un adevăr nespus, dar recunoscut, despre Nedeia din Dealu Babii

Da, într-adevăr, nedeia din Dealu Babii este tradiție, așa cum glăsuia un stimat băbean, numai că aceasta se menține încă vie nu datorită grijii sătenilor, ci interesului pe care pe care încă îl arată administrația publică locală vulcăneană.

Spun asta
ca unul care, de ani și ani, a fost prezent la acest eveniment care are loc în luna mai. Așa e, mi-a confirmat și o momârlancă de-a locului, lumea s-a înrăit și la sat. Să te mai miri, atunci, că sătenii veniți la nedeie au fost ca și inexistenți, ei putând fi numărați pe degetele unei singure mâini? Noroc cu barabele, adică orășenii, bărbați, femei și copii, care, îmbrăcați în straie populare au colorat spațiul din fața căminului cultural. Vremea a fost frumoasă, așa că au existat – dacă nu atâția ca anul trecut – vulcăneni care, ignorând gropile de care e plin drumul până în Crividia, s-au trămbălit cu mașina până lângă cârciuma lui Iliuță. Al cărui singur element de identificare ca fiind momârlan get-beget era clopul.

Nu au lipsit,
firește, grătarul cu mici și berea la halbă sau la doză, după pofta fiecăruia, iar muzica populară a întreținut cu brio antrenul. Felicitări soliștilor vocali, tarafului și dansatorilor de la oraș. Să nu vă gândiți că gazdele i-au așteptat pe oameni cu păsat și cu tocană de berbec, așa cum au făcut momârlanii paroșani. Nicidecum. Nu am mai văzut nici ceaunul de acum câțiva ani, montat mai mult ca decor, ca să dea bine în peisaj. Nu au mai fost nici platourile cu brânză, slănină, cârnați și verdețuri, țuica și vinul pe care, odinioară, le punea la dispoziție un cunoscut om de afaceri, în vremea aceea prieten de nădejde al primarului. Ce mai în sus și-n jos. Nedeia de la Dealu Babii se mai menține numai și numai datorită injecției financiare făcute de primăria și consiliul local din Vulcan. Când asta nu va mai fi, la revedere… tradiție!