Nenorocirea a avut loc acum douăzeci de ani, în 15 mai, dar, fiindcă, în acest an, ziua aceasta a căzut într-o duminică, Costi Dragomir și Ionuț Iriza, președintele și, respectiv, vicepreședintele sindicatul minei Vulcan, au căzut de acord ca părăstasul de pomenire a celor zece mineri decedați în explozie să aibă loc vineri, 13 mai 2022.
Era cu mult
înainte de ora 11.00 când m-am întâlnit cu cei doi în preajma troiței și a piedestalului ridicat în amintirea minerilor pieriți în explozii de-a lungul anilor. Erau pregătite, deja, masa cu cele necesare ținerii slujbei religioase, coșurile cu colăcei, ouă roșii și lumânări, minerii din schimbul doi începuseră să se adune – printre ei l-am văzut pe consilierul local Romeo Miclea -, iar acum erau așteptați preoții și invitații din afară. Marian Iriza, fostul președinte de sindicat, era, deja, alături de Costi și de fratele său. Primarul Cristian Merișanu a venit însoțit de consilierii locali Daniel Lehăceanu și Ștefan Feszner. Lângă fostul inginer producție Radu Pantiloi i-am zărit pe ing. Daniel Neamțu, fost șef de sector, acum și consilier local, și pe ing. Marian Fugaru, care s-a pensionat de pe funcția de șef de sector aeraj. Trebuie spus că au mai fost prezenți, fiindcă așa au crezut că se cuvine, și alți mineri ieșiți din sistem
Domnul director George Gheorghiu
a coborât din birou cu personalul TESA și, cum era firesc, pe tot timpul procesiunii, a stat aproape de masa de la care au slujit sfinții părinți Mihai Iancu, parohul locului, Cristian și Florin Olariu și Florin Gherghina. Cei doi preoți frați au ținut neapărat să slujească la părăstas dintr-un motiv care nu mai are nevoie de alte explicații. În 2002, Cristian avea 19, iar Florin intrase pe 14 ani, când tatăl lor a pierit în explozia care, în ziua de 15 mai a acelui an, a zguduit subteranul E.M. Vulcan. Atunci, Ion Olariu a pierit, împreună cu ortacii Beuran-Pitiguș Marian, Gurgui Costinel, Cheresteș Simion, Fina Istvan, Marinescu Cătălin, Duma Daniel, Corban Constantin, Pintea Ioan și Husaru Petrea. Pomenindu-le numele, preoții i-au amintit și pe ceilalți mineri de la Vulcan pe care soarta a făcut ca și ei să fie luați, în mod năprasnic, de lângă familii și cei dragi lor.
„Măcar atât să putem face
pentru ei, să-i readucem, așa cum se cuvine, în amintirea noastră, a celor de acum, și să-i pomenim”, mi-a spus președintele Costi Dragomir după depunerea de coroane de flori. Cu ani și ani în urmă, la astfel de ceremonii desfășurate la mina Vulcan erau de față și membri ai familiilor celor dispăruți. Absența de acum nu trebuie luată, în niciun caz, ca lipsă de respect sau ca ștergere a amintirii lor. Cei care au soți, fii, frați, prieteni sau rude pe care salvatorii i-au adus fără viață din subteran au grijă să le ridice periodic părăstas la sfânta biserică. Și, să nu uităm, la slujbele de duminică, preoții își încheie pomelnicul celor decedați amintindu-i pe minerii dispăruți în explozii. Fie-le veșnică amintirea!