Vulcan / Teamă de primărie

cum am văzut ieri, în jurul amiezii, funcţionează două. Unul la capătul de sus, se poate vedea şi-n poză, dacă priviţi cu atenţie, şi altul în partea de jos. Undeva în dreptul izvorului. Problema e mai veche, mi-a sesizat un pensionar căruia nu-i scapă nimic din ce se întâmplă aici, şi dacă-i bun, şi dacă-i rău.

Asupra stării străduţei care, cum ajungi în pantă, puţin, puţin mai sus, se face la dreapta din asfalt m-a atenţionat un alt domn în vârstă. Nu-l ştiam, nu mă ştia, aşa că, văzându-mă că fac poze, o fi crezut că m-a trimis Ile pe acolo. „Da’ strada asta (şi mi-a arătat-o – n.a.) când o faceţi?”, m-a luat tare dumnealui de parcă aş fi fost de la primărie. Aşa am aflat că, în recenta campanie electorală, li s-a propus celor patru-cinci gospodari care au case aici că li se va pune pietriş pe drum şi că acesta va fi lărgi cât de cât.

care mă abordase mi-a zis amănuntele astea. Dumnealui, care-i stabilit în Vulcan din 1960, i-a fost frică să-şi zică numele sau numărul casei în care locuieşte. Nu am înţeles de ce. Păi cu o astfel de teamă – să nu-ţi spui deschis, problemele din cartier – faţă de administraţia publică locală sau, mă rog, faţă de un reprezentant al ei, fie şi primarul, la o adică, cum să te aştepţi să fi băgat în seamă, iar ele să-ţi fie rezolvate?