A venit frigul și s-a încheiat și betonarea în bătaie de joc a unei porțiuni a străzii Morii. Săptămâna trecută, când unul dintre muncitorii de acolo mi-a zis că pun punct operațiunii, am numărat paisprezece saci de ciment rămași nedeschiși.
Miercuri, m-am convins
că așa-zisa betonare a fost pusă-n cui. S-a ajuns cu betonarea în salturi până în locul în care, la dreapta, de pe Morii se face străduța aceea care duce spre cimitir. De aici în sus, pauză, deși mai sunt circa două sute și ceva de metri, zic eu, pe care strada fusese betonată cu zeci de ani în urmă. Într-un loc, pe marginea apei, cam pe unde-i canapeaua aceea din albia pârâului, a mai rămas o grămadă de pietriș, iar pe drum, din loc în loc, bolovani lăsați, ca să protejeze locurile umplute cu beton proaspăt. Nu am zis bine – și nu numai eu! – că altfel arăta strada asta, mai puțin se cheltuia, și mai repede se termina dacă se turnau un strat-două de asfalt? Dar cine și cine să bage-n seamă astfel de păreri?