Voi începe cu ceea ce am scris în postarea mea de pe Facebook din după-amiaza zilei de vineri, 15 martie. Am zis că s-au înșelat cei care au crezut că, la Vulcan, nu se poate. Uite că s-a putut. Modul pașnic în care o mână de vulcăneni, alături de alte sute de mii de români din țară – unii vorbesc de milioane – i s-a alăturat ideii nobile, fără scop politic direct, a bucovineanului Ștefan Mandachi a arătat că, și în municipiul de la poalele Vâlcanului, sunt oameni care s-au săturat să mai aștepte și care ar vrea ca și România să arate ca afară și să fie străbătută, de la un capăt la altul, de zeci de autostrăzi.
Ideea ca
și la Vulcan să aibă loc, la ora 15:00, un protest de cincisprezece minute le-a aparținut domnilor Florin Marinescu Moise și Lucian Hîrtop. Cei doi s-au întâlnit la o cafea și, din una în alta, discuția a ajuns și la ceea ce de acum este cunoscut ca fiind inițiativa „15-15-15” sau „#și eu”. Apoi, pe rețeaua de socializare, au făcut cunoscută intenția lor grupului de prieteni. S-au sfătuit cum, unde să se întâlnească și ce să facă în acel sfert de oră cât va dura protestul pentru autostrăzi. Propunerea a fost bine primită, iar unii membri ai grupului au venit cu idei noi care au fost pe loc acceptate de ceilalți.
Deși au fost mulți
care au promis, numărul celor care, vineri după-amiază, au venit la protest a fost modest. Astfel că, la ora 15:00, 15 autoturisme au oprit, pentru 15 minute, cu luminile de avarie în funcțiune, pe porțiunea de bulevard din fața clădirii primăriei. Inițial, organizatorii avuseseră intenția ca, pentru un sfert de oră, să se învârtă cu mașinile în sensul giratoriu de la intersecția Bulevardului Mihai Viteazu cu străzile Preparației și Traian, cu scopul de a bloca circulația. Au renunțat, însă, și au apelat la varianta aceasta, a staționării în fața imobilului administrației publice locale. Protestul lor a fost remarcat și salutat de către conducătorii auto ai autoturismelor care circulau pe bulevard la acea oră și care, exact în minutele acelea, au fost nevoiți să reducă viteza din cauza prezenței unui convoi funerar care se deplasa spre Coroești.
Protestatarii au tot sperat
că, în acest sfert de oră, primarul își va face un pic de timp și o să vină jos, ca să li se alăture. Numai că, spre dezamăgirea lor, Gheorghe Ile nu a catadicsit să coboare de la înălțimea etajului I la care-și are biroul. În acest mod, el a ratat cea mai mare ocazie de a-și mai repara și cosmetiza, într-un fel, imaginea publică degradată în ultima vreme. Indiscutabil, dacă i s-ar fi alăturat, chiar pentru două-trei minute, acestui grup minunat de vulcăneni care a protestat în liniște, decent și pașnic, ei, bine, gestul său – pun mâna în foc! – ar fi avut un efect fantastic și, pentru prima dată, Ile ar fi fost aplaudat în mod sincer. Ar fi crescut enorm nu numai în ochii protestatarilor, ci și în ai altor vulcăneni, aflați departe. Mai ales că vestea, purtată de internet, ar fi zburat în toate cele patru zări. Dar să-i faci, însă, dacă are sfătuitorul sau, mă rog, consilierul de imagine pe care-l are?