Îmi cer scuze domnului din Paroşeni-Sohodol, pentru că am ajuns un pic mai târziu în cartierul dumnealui. Chestiuni independente de voinţa mea au făcut ca solicitarea sa transmisă la telefon să fie onorată după circa două săptămâni. Adică, în cursul dimineţii de ieri.
Bărbatul nu a reclamat
starea proastă a carosabilului de pe mai multe alei. Şi nici gropile pe care apa de ploaie le-a dăltuit pe drumul de acces spre colonia ţărănească. Nu mi-a spus că sunt zile în care gunoaiele de lângă containere, în special crengi de pom, stau neridicate. Nimic din toate astea. Omul s-a referit strict la terenul de joacă pentru copii din apropierea şcolii gimnaziale. Aflat pe locul pe care, odinioară, funcţiona cel mai cool teren de zgură – bun la tenis, fotbal sau handbal – din tot Vulcanul.
Deşi încă folosit
de către amatorii de sport – terenul a fost pus la punct odată cu blocurile construite pentru angajaţii Termocentralei Paroşeni -, destinaţia lui a fost schimbată. A fost înconjurat cu un gărduleţ, iar în interior au fost montate binecunoscutele ustensile de joacă destinate celor mici. Tobogan, leagăne şi… cam atât. Dacă, la început, iniţiativa a fost bine primită de către locatarii blocurilor înconjurătoare, ulterior la terenul de joacă pentru copii vin numai adulţii sau adolescenţii. Asta, fiindcă sunt două-trei mese cu băncile aferente la care se poate juca orişice: o carte, un şah, o tablă sau, pur şi simplu, se pot sparge seminţe de floarea soarelui.
Numai un părinte
inconştient sau turmentat şi-ar lăsa copilul să se dea pe tobogan. Căile de rulare ale acestuia sunt rupte, astfel încât alunecarea la vale s-ar putea solda cu accidentarea prichindelului. Leagănul de plastic este în aceeaşi situaţie. Rupt la mijloc, s-a transformat într-o adâncitură în care se adună apa de ploaie. Taman aspectele acestea mi le-a sesizat persoana care mi-a dat telefon. Din spusele sale am reţinut că i-ar mai fi reclamat cuiva, dacă nu chiar consilierului local din acest cartier, reprezentantul lor în forumul legislativ local, numai că nu s-a făcut nimic. Poate că, îşi exprima speranţa, de acum încolo, după ce relatarea va apărea în ziar, se va schimba ceva. Un amănunt: peturile hârtiile şi celelalte gunoaie din preajma băncilor ar putea fi adunate foarte bine de către cei care, după ce au stat la odihnă, au „uitat” să facă asta.