Vulcan / Ile l-a luat din nou la mișto pe prietenul său din tinereţe

Nu mai este un mister că veteranul consilier local socialist Ion Tilea și primarul Gheorghe Ile se cunosc de când fluierau după fete. Prietenia lor s-a înfiripat în perioada în care amândoi au făcut liceul seral la Uricani. Ion Tilea păstrează, îndeosebi, amintiri emoționante din vremea aceea.

Despre fostul său
coleg, acum primar, „Tilică” are numai cuvinte de laudă. Era un băiat ambițios, chiar tocilar, care, în pauze, nu mergea cu ceilalți băieți, ca să facă un fotbal scurt. „El rămânea în clasă, cu nasul în cărți, își amintește, un pic invidios, cel mai vârstnic consilier local vulcănean, iar la ore, când profesorul întreba ceva, era tot cu mâna pe sus”. E și asta o explicație a faptului că Gheorghe Ile a ajuns inginer, iar Ion Tilea a făcut numai școala de maiștri.

Anii care i-au
urmat seralului au făcut un pic uitată prietenia din tinerețe. Mai ales că și căile politice pe care au apucat cei doi după 1990 au fost diferite. Din punctul de vedere al politicii au, totuși, ceva în comun. În toți anii ăștia, ambii au fost traseiști și au gravitat în jurul mai multor formațiuni politice. Nu le înșir acum și aici, fiindcă sunt încă mulți care le țin minte. Mai este ceva. Tilea a ajuns consilier local în perioada la care prietenul Ile nici nu visa asta, el cutreierând, ca un apostol, Valea Jiului, pentru a propovădui învățăturile varanului Voiculescu din statutul Partidului Conservator. Așadar, din punctul acesta de vedere „Tilică” i-a luat-o înainte. Dar numai că prietenul l-a întrecut până la urmă și s-a văzut primar. Lucru care nu s-ar fi întâmplat, asta Ile trebuie să recunoască, dacă nu ar fi avut-o de la început și permanent lângă el și în toate punctele cardinale, mă rog, pe Angela Stoica. O luptătoare din punct de vedere politic de care s-a descotorosit fără pic de remușcări.

Cursul sinuos al vieții
i-a adus în aceeași sală de consiliu local pe cei doi foști prieteni în urma rezultatelor alegerilor locale din 2016. Pe Gheorghe Ile ca primar reales, iar pe Ion Tilea ca și consilier local prezent pe lista de candidați a „Alianței pentru Hunedoara”. De atunci și până acum am fost martor la multe contre – hai să le zic amicale! -, deși, în unele cazuri, ar trebui puse ghilimelele de rigoare. Ion Tilea are două mari chestiuni pe care le ridică ori de câte ori are ocazia. Una se referă la Parcul „Avram Iancu”, iar cealaltă la amplasarea unei statui a lui Mihai Viteazu la „Dincă”. Exact pe locul pe care, odinioară, trona statuia cu Buzduganul pe care el nu-l poate înghiți nici măcar în fotografiile înrămate aflate în spatele său, pe peretele estic al sălii.

În privința rezolvării
primei probleme – aceea cu parcul – Ile i-a închis imediat gura. „Aveți dumneavoastră bani pentru asta?”, l-a întrebat el arogant și răstit, de la înălțimea funcției de primar, pe prietenul din tinerețe. Referitor la Buzdugan nu s-a ferit defel să-l ia direct la mișto cu vorbele „Ăla e istorie, ce știi tu, cât ai avut la istorie?”. Și tot la mișto i-a răspuns Ile și la ședința de consiliu din ianuarie, când Tilea a întrebat „câți bani costă să punem un cuier aici?”. În sala de ședințe, desigur. Surprinzător de amabil, Ile a fost de acord cu solicitarea lui, numai că nu a scăpat ocazia, ca să-l ia din nou peste picior: „Am să fac o licitație, o să-l punem pe hol, aici nu se fură nimic, doar dumneavoastră aveți impresia”. Bun, dar de unde a scos-o pe asta cu furatul, că eu, sincer, nu prea înțeleg. Tilea s-a referit la un biet cuier, așa că ce-o fi vrut Ile să insinueze? Are careva vreo idee?