Tanti Mărioara Cărpinean are 84 de ani și de când se știe, adică de când s-a născut, locuiește în casa ei din Dealu Babii, situată într-o zonă care poartă numele răposatului ei soț – cea a Cărpineștilor.
Cam o dată
pe an, tanti Mărioara coboară în Vulcan, ca să mai ia aer de oraș, cum ar veni. Nu vine singură, desigur. O aduce inginerul pensionar Ion Saidac, cel care i-a preluat gospodăria din Dealu Babii și are grijă de ea. Ieri dimineață, ducându-mă spre piață, i-am găsit lângă gipul inginerului. Tocmai ajunseseră din Dealu Babii și, după o scurtă escală la apartamentul lui Ion Saidac, se pregăteau să plece.
„Unde?” am întrebat-o
pe tanti Mărioara. Mai întâi la Hațeg, la o mătușă de-a ei, și ea tot văduvă. Soțul acesteia era din Merințoni, dealul de deasupra minei Paroșeni, și a fost un cunoscut maistru măcelar. Nu a mai vizitat-o de anul trecut și îi este dor de ea. De aceea, de câțiva ani încoace, când se încălzește și se topește zăpada în Dealu Babii, tanti Mărioara îl roagă pe Ionel s-o mai ducă-n lume. De la Hațeg se vor îndrepta spre Mănăstirea Prislop. Dumneaei a mai fost acolo. Asta pentru că bătrâna de abia așteaptă să ajungă și să se închine la mormântul părintelui Arsenie Boca. Spre seară, au socotit cei doi, vor ajunge înapoi în Dealu Babii. Când am s-o văd din nou, precis am s-o întreb cum a fost excursia asta de o zi.