Vulcan: / „Distracţie” cum nu a mai fost de mult la intrarea în Colonia de Jos

de care au profitat câţiva băieţi serioşi din colonie, aşa, ca să mai iasă din monotonia traiului de zi cu zi dus între vagoanele cu cărbune staţionate pe calea ferată şi căratul acasă al sacilor plini cu cărbune. Pare-se că oamenii nu au mai avut de mult parte de o asemenea distracţie, aşa că nu au scăpat ocazia, ca s-o facă de pomină cu arsenalul din dotare. Cu lopeţi, astea fiind uneltele de care nu se despart uneori nici în ziua rânduită ca fiind de odihnă. Distracţia terminată la spital şi la poliţie ar fi pornit de la ceea ce i s-a căşunat unui bărbat în toată firea pe un puştan care, în jurul orei nouă seara se ducea acasă, în colonie.

că băiatul, văzându-l un pic luat de alcool, i-ar fi adresat altfel de cuvinte decât un respectuos „Bună seara!”. Salut pe care, dacă-l auzi în zona asta a Vulcanului, chiar că te poţi considera norocos şi plin la maximum de respect. La urechile bărbatului ar fi ajuns o expresie de acum celebră pe care o rostesc bărbăteşte şi cu vizibilă mândrie chiar şi puştii de la clasele pregătitoare. Ca atare, simţindu-se afectat, omul s-a dus după tinerel. Numai că la casa acestuia a ieşit cu tămbălău mare. Rapid, la faţa locului şi-au făcut apariţia vecini, rude şi prieteni ai acestuia. Adică, mare parte din masa electorală de manevră a acestui cartier sărăcăcios, împânzit de asistaţi sociali. Văzându-se încolţit, bărbatul dornic de răzbunare şi-a chemat fiul.

cu autoturismul propriu, şi-a recuperat tatăl, dar nu a ajuns cu el prea departe. Pe pod, lângă bariera CFR, maşina şi ocupanţii ei au făcut cunoştinţă cu lopeţile mânuite cu meşteşug de către proprietarii lor. În ajutorul celor asediaţi au sosit doi prieteni care, însă, am aflat, dându-şi seama despre ce se petrece acolo, nu au intrat în horă, fiindcă le-ar fi dat apă la moară asediatorilor celor doi ocupanţi ai autoturismului de nerecunoscut după ce s-a dat în el cu lopeţile. Pacea socială dintre romi şi români a fost adusă de către un echipaj de poliţie, urmat, ulterior, de o grupă de jandarmi. La vederea acestora din urmă ţiganii chiar că s-au liniştit, dar nu întru totul. Unii dintre ei acuzau că ei anume au fost chemaţi de către cineva din tabăra adversă. Ca să-i rupă în bătaie.

la spital şi la sediul poliţiei. La prima instituţie fiecare a acuzat dureri după placul inimii. Ba că-i lovit sau călcat de maşină, ba că-i ruptă mâna sau piciorul, ba că a luat pumni de la careva pe care, necunoscându-l, nu-i poate mulţumi. Era cât pe ce să se încaiere şi-n curtea spitalului, numai că, sosit la timp, adjunctul şefului poliţiei vulcănene i-a liniştit şi i-a triat pe combatanţi. La poliţie s-au luat declaraţii şi amprente. Afară, la intrare, bocitoarele din Colonia de Jos mai că nu-şi smulgeau părul din cap. Îi omoară-n bătaie! Îi omoară-n bătaie, au recitat ele încontinuu până ce părţile implicare în scandal, deci şi ai lor, au ieşit din clădire întregi şi nevătămate. Sau, mă rog, cu rănile cu care s-au ales din încăierare, şi cu dosare penale primite cadou la Judiciar, pentru conturbarea liniştii publice, provocare şi loviri.