Vreți să știți părerea locuitorilor de pe strada Morii din Vulcan, referitor la ceea ce se execută acum pe drumul lor? O puteți auzi ușor. Trebuie numai să treceți pe acolo. Acum, în timp ce strada se cârpește.
Da, se cârpește,
iar asta îi nemulțumește pe oameni. În loc să se facă o treabă serioasă, se aruncă banii pe o lucrare căreia nu i se vede rostul, din moment ce, așa cum bine se observă, betonarea se face în salturi. Unii spun că e o lucrare de c*c*t, alții merg mai departe și afirmă că ar fi una în care ar fi vorba de spălare de bani. De betonare de bani, mă rog. Eu nu aș vrea să merg atât de departe, dar aș fi curios dacă vreun consilier local ar solicita factura finală de plată a execuției acestei lucrări, ca să știm câți bani s-au aruncat în vânt. Nu l-aș crede pe vreunul să aibă curajul asta.
Ieri dimineață,
trei bărbați cu care m-am întâlnit urcând pe vale vorbeau taman despre lucrarea în bătaie de joc care se face pe strada lor. Oamenii aceștia sunt incluși la categoria „A” la taxe și impozite locale și, ca atare, se așteaptă să fie respectați, iar strada lor să beneficieze de lucrările care se cuvin să-i fie făcute. Nu de piconat, din loc în loc, porțiuni mai mari sau mai mici care, apoi, sunt umplute cu beton. Oamenii nu au nimic cu muncitorii care fac asta. Ei nu au nicio vină. Asta li s-a dat de lucru, asta execută. Unul dintre bărbații despre care aminteam este reticent și în privința calității betonului. Crede că va fi luat de apă la prima ploaie sau că îl va termina foarte repede zăpada. Varianta muncitorilor este însă alta. Se folosesc două tipuri de beton și nici vorbă ca el să se degradeze așa ușor.
Vremea frumoasă
de care ne-am bucurat și în noiembrie se apropie de sfârșit. Meteorologii avertizează că, de aici încolo, vom avea parte de ploi și chiar de ninsori. Pe strada Morii piconarea nu ajunsese ieri nici la jumătate din lungimea pe care ea o are. În atare condiții, este greu de crezut că lucrătorii vor avea condițiile de lucru de până acum, ca să continue. Dar să nu anticipez. Tot ce aș vrea să mai spun acum, în încheiere, este că astea câteva zile de când s-a început cu frezarea, piconatul și, acum, betonatul – mai pe șleau, cu cârpeala pe care o vedem acum – ar fi fost suficiente pentru ca strada Morii să fi fost asfaltată. Se făcea asta din trei figuri și trei mișcări, fără studiu de fezabilitate și alte dina astea. Și, poate, ar fi ieșit mai ieftin. Încă ceva. Știți ce am auzit de la cineva de pe vale cu care m-am întâlnit tot întâmplător? „Mai, dar de ce nu-l văd trecând pe aici pe Ile sau pe Merișanu?”. Chiar așa, stimabililor, de ce vă feriți să dați ochi cu oamenii de pe strada Morii?
Gheorghe OLTEANU