Vulcan / Cum poți „să rezolvi” cincisprezece kilometri

Treabă bună cu – în acest caz chiar se poate spune așa – modernizarea drumului Dealu Babii – Merișor. Asta, fiindcă locuitorii din Vulcan, cei din Lupeni sau Uricani care vor să ajungă la Deva nu mai sunt nevoiți să facă ocolul prin Petroșani.

Prin Crividia și Dealu Babii

de la Vulcan la intersecția din Merișor cu DN66 sunt paisprezece kilometri. Dacă o iei prin Petroșani și, apoi, Bănița, faci douăzeci și nouă, așa că e de înțeles de ce mulți automobiliști preferă s-o „taie” pe aici. Lucru de neconceput în urmă cu ani de zile, când doar se auzea de punerea la punct a drumului. Mai întâi a celui spre Dealu Babii, lucrare executată de consiliul județean, după ce promisiunile primăriei vulcănene s-au spulberat de la un an la altul, și, de curând, odată cu finalizarea lucrărilor de la casa lui Jitea la DN66A.

Lucrările la DJ 666

au început în comuna Merișor. Am scris de câteva ori despre ele. O dată am ajuns acolo, împreună cu regretatul, în gipanul lui, în 26 august 2014. Din Dealu Babii până-n sus drumul de pământ, o potecă mai largă, era plin de hârtoape. 4×4 lui Ile le-a făcut, însă, față, nici că se putea altfel, și am ajuns pe cealaltă parte a dealului pe care deja se asfalta. Treaba mergea bine, dar singurul lucru de care s-au plâns constructorii era acela că localnicii nu le-au permis să lărgească drumul. Nu au vrut, în ruptul capului, să cedeze nici măcar un metru de-o parte și de alta. I-au fugărit cu coasa, mi-a zis unul dintre ei. Asta explică de ce, în zona Merișorului, drumul este foarte îngust în unele locuri.

Asta n-o să se

întâmple la mine, a grăit Ile, și chiar așa a și fost. De la Dealu Babii în sus s-a luat destul de mult, chiar și pe ambele părți, unde a fost posibil, așa că s-a putut respecta standardul de lățime a drumului. Acum, când scriu, mi-a venit în minte prin ce a trecut unul din Bistrița care voia să ajungă la Vulcan cu dubița plină de haine de iarnă. Pe DN 66 GPS-ul i-a arătat scurtătura de la Merișor și, cum pe hartă, drumul figura ca fiind ca la carte, a luat-o pe aici. Numai că, în vârfului dealului, după ce s-a terminat asfaltul, mașina i s-a împotmolit. A fost nevoie de intervenția polițiștilor locali din Vulcan, băiatul lui Iliuță Matei cunoștea locurile, pentru a-i scoate din impas. Uite, Damiane, cu ocazia asta am dat-o și pe laudă!

Până să se fi terminat

lucrările de pe strada Crividia, destul de puțin erau aceia care se aventurau prin gropi, ca să ajungă în Dealu Babii și, de acolo, mai departe. Cu totul diferit e acum. Drumul e foarte solicitat și trebuie să fii foarte atent la orice curbă, fiindcă mai sunt unii o calcă de parcă ar fi pe DN66A, iar nu pe un drum județean îngust și destul de amărât. În rest, e OK, mai ales după senzația tare pe care o ai când, urcând pantele deloc ușoare, ajungi în vârful dealului Merișor. La cota 950, dacă nu mă-nșel.

Aici,

de pe înscrisul aflat pe panoul montat la inițiativa lui Milu Părău, panouri asemănătoare au fost amplasate și pe DJ 664, „Drumul Poștalioanelor”, spre Pasul Vâlcan, trecătorii află despre luptele purtate în aceste locuri în 1916, odată cu intrarea Regatului României în Primul Război Mondial. Eu am zăbovit aici preț de câteva minute și m-am înțeles de minune cu cei doi câini care fac de pază la panou. Ce nu mi-a plăcut a fost mizeria care acoperă împrejurimile, peturi, doze de bere, resturi de ambalaj, „uitate” de așa zișii iubitori de natură. Zona aceasta a fost sărită de „Ziua Mondială a Curățeniei”…