Povestea brăduților plantați pe Bulevardul Mihai Viteazul din Vulcan începe acum unsprezece ani. Când, cu așa zisele modernizare și fluidizare a traficului rutier de pe această arteră, au fost scoși din pământ și aruncați mândrețe de pomi ornamentali care erau acolo de mai bine de trei decenii. Pomi ornamentali care nu numai că-ți încântau privirea, ci care, în zilele toride de vară, își aveau rostul lor bine gândit.
A fost un adevărat
genocid pomicol atunci. Am spus-o, o spun și voi repeta asta ori de câte ori va fi cazul. După ce sub trotuare au fost săpate tunelurile pentru cabluri, deasupra s-a pus un strat de pământ de nici o jumătate de metru. În acesta au fost plantați brăduții aceștia, cumpărați pe bani grei, cum s-a auzit atunci, și care, se spunea, vor fi o mândrețe atunci când vor mai crește. Nu prea mult, fiindcă așa le e felul. De aici numele de boci cu care s-au ales, referire la statura primului ministru de atunci.
Cu timpul,
unii brăduți s-au uscat, fiindcă pământul în care fuseseră plantați era mai mult pietriș. Alții au fost călcați în picioare și de roțile autovehiculelor parcate pe zona verde în zilele nedeii vulcănene. Fostul consilier local Ion Tilea a sesizat asta de foarte multe ori, dar degeaba. Problema nu era deloc interesantă pentru administrația publică de atunci. Așa s-a ajuns ca, în prezent, să-i poți număra pe degetele unei mâni pe cei care au mai rezistat cât de cât. Fiindcă ce altceva poți să spui privindu-i cum arată? Parcă agonizează. Situația s-a îmbunătățit oarecum când cu reapariția pomilor ornamentali dintre care foarte mulți s-au „prins”. Asta și pentru că firma de la care au fost cumpărați a livrat, odată cu ei, și pământul vegetal care le priește și a garantat schimbarea celor care se uscă. O lucrare făcută cu cap.