„Oraşul nostru este mic, nu se poate vorbi de o mare îmbulzeală în el: strada principală însă, este mai mică decât ar trebui să fie şi, cu toată micimea oraşului, seara, mai ales în zilele de sărbătoare, îmbulzeala este mare.
Ceea ce împiedică şi mai mult circulaţia pietonilor, pe strada principală, este şi plimbarea servitoarelor, bonelor sau mamelor, chiar şi taţilor cu copilaşi.
Ce ideea bună şi sănătoasă să trimiţi copilaşii, cu cărucioarele, la aer, în grădini, în parcuri. Copilaşul respirând din plin aerul curat al grădinilor, sau parcului, îşi dezvoltă plămânii, şi-i împuterniceşte, pregătindu-se să ajungă un copil voinic şi sănătos.
Ce se întâmplă însă?
Servitoarele, bonele, mamele şi toţii, în marea majoritate a cazurilor, nu ies în oraş ca să ducă copii la aer, ci ies cu cărucioarele ca să se plimbe ei, nu copilaşii.
Şi-atunci, veţi observa cum purtătorii şi purtătoarele de cărucioare, vor circula numai pe strada principală; nici nu ajung bine la capătul străzii şi cum văd că se răceşte circulaţia, întorc degrabă cărucioarele să intre din nou în îmbulzeală.
Dar, în oarele de îmbulzeală, se poate spune că lumea se plimbă? Nu! Plimbarea înseamnă aer, linişte şi mers fără greutate, liber, nu îmbulzeală şi coteală la fiecare doi paşi, îmbrânceli, înghesuieli etc.”. [„Gazeta Indioarei”, Anul IX, nr.52, Deva, 31 decembrie 1930].
Felix Ostrovschi