Un poet, Vicu Cojocaru, și tabăra sa de cuvinte

Un poet, Vicu Cojocaru, și tabăra sa de cuvinte

DISTRIBUIȚI

De câțiva ani, am luat drumul (literar) al Banatului. Mai precis, la Oțelul Roșu. Așa am cunoscut realități artistice noi și oameni de condei sufletiști. Anul acesta am ajuns într-un loc frumos (pe bune…), nu la Oțelul, ci la Poiana Mărului. Nu singur, ci cu scriitorii Daniel Mariș (Deva), Costel Stancu și Radu Cernătescu (Reșița), Ion Oprișor și Emilia Jakab (Lugoj), Daniel Luca și Dumitru Oprișor (Timișoara), Ionel Bota și Cristina Zainea (Oravița), Firuț Mihuț (Marga), Chiper Mihai (Anina) și Petrică Ionuț (un poet din Oțelul Roșu stabilit în Belgia).
Nici nu am ajuns bine în Poiana Mărului, că ne-am și ridicat tabăra. Și, ca să fim siguri că nici o sălbăticiune nu ne va penetra împrejmuirea, am ridicat-o din cuvinte. Din cuvinte și din prietenie… Unde cuvintele și prietenia nu au putut să țină toate fiarele la distanțare… socială, sălbăticiunile au fost îmblânzite de cântecele minunatei Didina Curea. Căci trebuie musai să mărturisesc (am mai făcut-o și cu alte prilejuri cu bucurie…), că are fata asta un cânt care te îmblânzește. Și când șed cufundat pe butoiul cu melancolie, o văd pe Didina, prin paharul cu vin și fumul înecăcios al pastramei la grătar, dresoare la circ. În loc de bici și de cuvinte, fioroasa Didina are o chitară și o voce misterioasă… Didinei nu-i rezistă fiara!
Și așa înarmați cu… Didina, am avut curajul să luăm frumusețile zonei în piept, în amonte de pârâul Șucului. Ne-am avântat, fără grijă, împreună cu ea, căci unde apare Didina lupii îți arată scurtături prin păduri, iar urșii îți oferă faguri de miere și zmeură și mure…
După atâta drum ne-am înălțat sufletul nostru păcătos (aici vorbesc mai mult în numele meu…) la Mănăstirea Poiana Mărului, un loc în care se uită toate relele lumii.
Nici latura istorică a localității nu a fost neglijată. Cu tainică pricepere, poeții au știut să tălmăcească semnele istoriei. Astfel l-au găsit chiar pe Scorilo, regele dac. Nu pe un tron de stâncă cum s-ar fi așteptat, ci pe o etichetă de bere. Curajoși, poeții au pornit lupta… chiar lângă palatul regal (adică fabrica de bere). A fost o luptă pe cinste… Scorilo a folosit tot armamentul din dotare, aruncând pe mese cu bere artizanală blondă. Unde bombele blonde nu și-au arătat eficiența, au fost folosite mai cu spor militar grenadele arămii. Din fericire, în urma confruntărilor de pe câmpul de luptă de lângă palatul regal Scorilo, nu s-au înregistrat morți și răniți, ci doar victime colaterale, câteva bancnote…
Tabăra literară de la Oțelu Roșu – Poiana Mărului, desfășurată în zilele de 11, 12, 13 septembrie, a fost organizată de un singur om: poetul Vicu Cojocaru, ajutat de câțiva oameni de bine care cred în virtuțile artei. O tabără care nu ar fi avut sare și piper, fără participarea extraordinară a Nicoletei Cojocaru, minunata soție a Vicului, care ne-a răsfățat cu delicioase bucate. Practic, Nicoleta a inversat sintagma „mâncarea e fudulie și beutura e temelie”, spusă, culmea, tot cu prilejul unui festin literar (al junimiștilor)…
Gestul poetului Vicu Cojocaru de a lua pe cont propriu o manifestare de asemenea amplitudine și rezonanță sufletească arată puterea cuvintelor și prieteniei literare.
La revedere, tabără dragă!

NU AU FOST PUSE PE FOCUL DE TABĂRĂ,
ci au fost lansate cărți și reviste de cultură: „O, cultura”, „Jurnal hermeneutic” (Radu Cernătescu), „Patria mea, Atlantida” (Daniel Mariș), „Patul cu inimi arse” (Daniel Luca), „Risipire” (Firuț Mihuț), „Plecarea din clepsidră” (Costel Simedrea), „Monografia Casei de Cultura Oțelu Roșu” (Vicu Cojocaru), „Monografia boxului la Oțelu Roșu” (Vicu Cojocaru), „Monografia Localității Mal” (Vicu Cojocaru, Alexandru Drăghici), „Arte” – Revistă de cultură europeană (director – Daniela Marcheti), „Reșița Literară” (director – Gheorghe Jurma), „Arcadia” (redactor-șef – Mihai Chiper).

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii