UN PATRIOT LOCAL: ADRIAN GERHARD / O PĂȚANIE CU FOTBALIȘTII NEGRI

UN PATRIOT LOCAL: ADRIAN GERHARD / O PĂȚANIE CU FOTBALIȘTII NEGRI

DISTRIBUIȚI

Timp de citire: 2 minute

Am primit vineri (cu poșta română…) două cărți de istorie locală scrise de Adrian Gerhard și publicate anul trecut. Pe care le-am citit în atmosfera hibernal-primăvăratică a Petroșaniului… Îi mulțumesc pentru surpriza pe care mi-a făcut-o.

Pe poetul Gerhard am avut bucuria să-l cunosc la seratele literare organizate la Casa de Cultură din Oțelul Roșu de un alt poet, Vicu Cojocaru. „VREMURI, VREMURI/ A FOST ODATĂ CA NICIODATĂ…” este o istorie vie, documentată și bogat ilustrată a rockului/ folkului din Oțelul Roșu. Este fascinant „spectacolul” acestor trupe și cantautori dat, vreme de decenii, pe scena istoriei într-un orășel cu specific industrial, cum e (a fost?!) Oțelul Roșu. Cealaltă carte este dedicată centenarului fotbalului în Oțelul Roșu. Printr-o bună documentare, și microb sportiv autorul reușește să treacă „DE LA LEGENDĂ LA ADEVĂR”. Rând pe rând, defilează pe gazonul amintirilor echipe, antrenori, susținători. Și, bineînțeles, fotbaliștii care, frumos obicei!, pe vremuri își făceau apariția pe gazon unul câte unul în aplauzele galeriei, ca în spectacolele trupelor de rock (că tot a scris Gerhard și o carte dedicată rockului…). Dincolo de exactitatea rece și lămuritoare a cifrelor statisticii, cartea are savoare prin pitoresc și anecdotică. Dintre poveștie rețin o întâmplare cu „negri”, petrecută prin 1920. Când, pentru a spori bugetul echipei de fotbal, un om cu spirit de inițiativă, să fi fost chiar antrenorul?, recurge la o stratagemă publicitară: anunță că echipa locală va întâlni o echipă de… negri. Bineînțeles că o asemenea propunere exotică la acea vreme, când, cu siguranță, oamenii de culoare erau văzuți doar în filme și cărți și ziare, aduce puhoi de spectatori pe marginea terenului. Afacerea reușește, încasările sunt peste așteptări. Doar că… doar că… în timpul meciului jucătorii negri încep să se albească, stârnind firească uimire a spectatorilor. Explicația schimbării la față… e (acum) simplă. Jucătorii nu sunt de culoare, ci sunt jucători locali. Însă, pentru a atrage poporul la teren, s-au vopsit pe față cu cremă. Care a rezistat după cât fiecare fotbalist a alergat… Important e că stratagema de a strânge bani a reușit… Restul e poveste… Adrian Gerhard scrie istorie locală cu penița muiată în călimara inimii sale de poet, îndulcind prin cuvinte mieroase și cu parfum de gutui atmosfera cultural-sportivă din Oțelul Roșu. Și încă ceva: prin faptul că scotecește prin cufărele istoriei Oțeului Roșu cu atâta pasiune și devotament comunirar, Adrian Gerhard e un distins patriot local.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii