Cataloage Confort Media
Aşa titrează „Radio România Cultural” evenimentul încheiat recent la Beijing, titlu folosit şi de alte site-uri şi publicaţii. Deoarece la această prestigioasă manifestare (organizată de Institutul Cultural Român şi Ministerul Culturii) a fost invitat, în premieră, şi un petroşenean – scriitorul Valeriu Butulescu -, i-am solicitat un interviu despre acest eveniment.
2.000 de edituri
– Domnule Valeriu Butulescu, a fost sau nu un succes participarea României la Târgul de Carte de la Beijing?
– Cu siguranţă a fost! La acest eveniment au expus cărţi circa 2000 de edituri din întreaga lume. Ţările din Europa Centrală şi de Est au avut statut de invitat special. Standurile Poloniei şi Ungariei au fost, în metri pătraţi, ceva mai mari ca al nostru. Dar noi am compensat prin densitatea de titluri, prin multitudinea şi diversitatea acţiunilor culturale…
Fermecătorul Leşe
– Daţi câteva exemple…
– Când a început extraordinarul Grigore Leşe să sufle în fluierele sale fermecate s-a făcut linişte în uriaşul pavilion al expoziţiei. Vibrantul ecou românesc, de o autenticitate dumnezeiască, a acoperit freamătul cotidian. Folclor pur, neatins de lepra jegoasă a manelismului! La fel a fost când tânărul Andrei Mihail a interpretat la vioară fragmente din creaţia lui George Enescu…
România cea adevărată supravieţuieşte prin arta ei autentică…
Cărţi în română, în chineză…
– Vorbiţi-ne despre cărţi! A fost, totuşi, un târg de carte…
– Standul românesc a însumat câteva sute de titluri de cărţi de referinţă…
– Toate în limba chineză?
– Nu. Standul nostru a expus cărţi în limba originală, adică în română. Fiecare ţară a procedat la fel. Cărţile scriitorilor români traduşi în limba chineză au fost expuse la standurile editurilor care le-au tipărit…
„Pas cu pas”
– La loc de cinste a fost traducerea volumului „Pas cu pas” de Klaus Iohannis…
– Dl. Klaus Iohannis nu este scriitor, ci preşedinte al României. Este palpitantă povestea vieţii sale, cum a ajuns şef de stat un simplu profesor de liceu din Sibiu. E o carte comercială, vandabilă. De aceea a şi fost tradusă. Editura respectivă a publicat şi alte lucrări cu caracter autobiografic, semnate de alţi şefi de stat…
– Credeţi că va fi citită de chinezi?
– Sunt convins. Cartea în China continuă să aibă căutare. Lucrarea „Pas cu pas” este scrisă cu nerv, abundă în pasaje captivante. Trebuie spus că în China oamenii manifestă respect faţă de şefii de stat, în care văd opţiunea majoritară a unor popoare. Terfelirea, uneori de o vulgaritate scabroasă, a şefilor de stat este o specialitate a tinerelor „democraţii” balcanice. Unii se simt cu adevărat „liberi” abia atunci când îşi scuipă conducătorii. Chinezii, spre cinstea lor, gândesc altfel… Şi muncesc altfel. De aceea China este azi prima putere economică a lumii…
Doi preşedinţi, două cărţi…
– Câteva nume de referinţă din delegaţie?
– Vicepreşedintele Institutului
Cultural Român, dl. Mihaly Zoltan Nagy, a condus o echipă omogenă, bine închegată, în frunte cu maestrul Matei Vişniec, cel mai valoros dramaturg în viaţă al literaturii române. Plus inegalabilul Grigore Leşe…
– E adevărat că în 2016 în China s-au publicat doar două cărţi româneşti, prima de Iohannis, a doua de
Butulescu?
– Am aflat şi eu acest adevăr… cutremurător. Dar să nu credeţi că în România
s-au publicat mai multe cărţi chinezeşti, în anul de referinţă. În China toate editurile sunt ale statului, fiecare poziţie publicată este bine cântărită…
– De ce numai Iohannis şi Butulescu?
– Unii au şi răspuns, prin anumite ziare! Pentru că dl. Iohannis e preşedintele
României, iar eu sunt preşedintele Comisiei de cultură în Consiliul Local
Petroşani. Doi preşedinţi, două cărţi…
– Puteţi vorbi serios?
– Vă reamintesc respectuos: cartea mea a fost tradusă în peste 50 de limbi. Are antecedente, care contează. E susţinută de opiniile pozitive ale unor critici importanţi.
Un petroşenean în târgul Beijingului
– Cititorii sunt interesaţi de prezenţa hunedoreană la Beijing. Cum a decurs lansarea cărţii dv.?
– Am mai avut lansări reuşite, la Praga, Amsterdam, Alicante, Torino, Atena,
Belgrad, Cracovia, Tbilisi, Viena, Sankt Petersburg etc. Dar cea de la Beijing a fost cea mai frumoasă. Prezentarea a fost făcută de către eminentul sinolog Constantin Lupeanu, pilonul de rezistenţă al podului cultural româno-chinez. Apoi a vorbit traducătoarea Chen Xiaoying, după care am vorbit eu…
– Aţi vorbit englezeşte?
– Am vorbit româneşte, pentru că părinţii mei au fost români, nu englezi. Dar am fost tradus prompt şi eficient, de doamna Su Yan! Am vorbit despre limbajul concis, matematic al aforismului, ca o ripostă la limbuţia exagerată a discursului cotidian. Am vorbit despre rolul terapeutic al ironiei, al satirei inteligente. După aplauze, cred că le-a plăcut. Prezent la eveniment, criticul literar Felix Nicolau mi-a strâns călduros mâna. Pentru mine, acest gest a contat mai mult decât toate aplauzele.
– Un moment de neuitat?
– Cina românească oferită delegaţiei de către Ambasada României la Beijing! Cu sărmăluţe în foi de varză. Încheiată cu un pahar de vin de Murfatlar. Şi cu un recital al fenomenalului Grigore Leşe… Aşa ceva nu se poate uita niciodată…
Interviu realizat de Marian BOBOC
