În plină vară, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Hunedoara a emis dispoziții prin care suspendă plata prestațiilor sociale pentru persoane cu handicap grav. Motivul? Reevaluarea. Procedură cerută de lege, nimic de zis. Doar că, în cazul unor oameni și așa bătuți de soartă, reevaluarea a devenit absurdă. Și profund umilitoare.
„Copilul meu este paralizat de 32 de ani, ce mai reevaluează la el?”, spune o mamă, cu vocea frântă. Documentul primit de la DGASPC Hunedoara anunță că, începând cu luna august, fiul ei nu va mai primi indemnizația lunară de handicap. 728 de lei, compuși din buget personal și indemnizație lunară. Pentru un om imobilizat complet.
DGASPC Hunedoara, aflată în subordinea Consiliului Județean Hunedoara condus de Laurențiu Nistor (PSD), se mulțumește să aplice ad litteram prevederile OUG 5/2025, fără să ia în calcul un aspect elementar de logică: situația unui om paralizat nu se poate schimba.
Concret, articolul IV din OUG 5/2025 prevede că persoanele încadrate anterior în grad de handicap (în special cele cu afecțiuni medicale incompatibile cu calitatea de conducător de autovehicule, tractoare agricole sau forestiere ori tramvaie) trebuie reevaluate, în caz contrar urmând să le fie suspendate drepturile. Cu toate acestea, ordonanța nu impune suspendarea automată, ci lasă autorităților locale posibilitatea de a stabili termene rezonabile și excepții justificate. DGASPC Hunedoara a ales însă varianta radicală: cea a suspendării drepturilor, fără a tine cont de situații punctuale.
„Au chemat toate persoanele cu dizabilități, ca pe niște vite, toate deodată, la reevaluare”, mai spune femeia. „O să-l duc la Guvern, să-l îngrijească ei dacă tot i-au tăiat banii.” Nu e o figură de stil. E o realitate crudă: oameni cu dizabilități grave, nevoiți să alerge după hârtii, în miezul verii, când medicii sunt în concedii, iar termenul de întocmire a actelor este imposibil de respectat.
„Pentru umilința la care este supus fiul meu îi dau în judecată”, afirmă mama. În fața birocrației oarbe, singura armă rămâne justiția. Iar revolta este justificată. „Cum pot să suspende, din pix, banii de care depinde viața multor persoane aflate în suferință? Sunt jalnici! Nu așa îi găseau pe cei care și-au făcut rost fraudulos de certificate de handicap.”
Criteriile de reevaluare ridică semne mari de întrebare. „Au o problemă cu cei care au și permis de conducere. Păi ce să facem? În cazul fiului meu picioarele sunt foarte bolnave, dar mâinile și capul, nu. Ce să-i fac, să-l leg de mâini și să-l izolez în casă? În ce lume trăim? Este ireal ce se întâmplă!”
Viața persoanelor cu dizabilități nu înseamnă doar suferință fizică. Înseamnă și eforturi permanente, sacrificii continue din partea celor care le sunt alături. „Aceste persoane sunt îngrijite, ajutate și susținute permanent! Habar nu aveți prin ce trec ei, și noi, cei care le suntem alături non stop.”
În plus, termenele impuse pentru întocmirea actelor a fost imposibil de respectat în plină vară, când mulți dintre medicii specialiști au fost sau sunt în concediu. Subordonații lui Laurențiu Nistor – și Nistor însuși – ar fi trebuit să țină cont de acest fapt elementar. Altfel, măsura devine nu doar formală, ci abuzivă.
„Așteptăm scuze public pentru bătaia lor de joc. Nici nu mai punem că au ales termene foarte scurte pentru întocmirea actelor, când toți medicii specialiști sunt în concediu. Cum recuperăm banii pierduți? Nu avem nicio șansă să întocmim dosarul cu actele cerute.”
Concluzia acestei mame e tăioasă și imposibil de ignorat: „Cu 728 de lei să trăiți voi într-o lună, nu o persoană cu dizabilități.”
