Cataloage Confort Media
L-am înţeles imediat pe domnul ing. Octavian Dobrescu, atunci când domnia sa s-a scuzat zicându-mi că, fiind ocupat până peste cap, nu are prea mult timp pentru mine. Nici nu era nevoie să-mi spună asta, din moment ce eu însumi am constatat imediat asta, odată intrat în corpul administrativ al SC Tecnoservice Bucureşti SA, amenajat în partea din spate a incintei Termocentralei Paroşeni.
Aşadar, ca şi luna trecută,
am fost dat pe mâna domnilor ingineri Cristian Purcaru, adjunct şef de şantier, şi Gheorghe Avram, în sarcina căruia cade supravegherea respectării normelor de securitate a muncii. De la birouri am plecat însoţit de acesta din urmă. Pe şantier mi-am dat seama din nou că inginerul Avram nu numai că îşi up-datează, zilnic, lista cu lucrările aflate în execuţie, ci faptul că ochilor săi experimentaţi nu le scapă nici cea mai mică abatere de la regulile de siguranţă a muncii. Sau de protecţie a muncii, cum se spunea cu decenii în urmă. Pe drum am aflat că, în medie, zilnic, pe şantierul instalaţiei de desulfurare de la uzina Paroşeni lucrează în jur de 80 de muncitori. În cifra asta intră şi câteva cadre tehnico-inginereşti, dar balanţa numerică înclină spre muncitori.
La cele două
rezervoare de şlam dens lucrarea este finalizată în proporţie de 90 la sută. Rezervoarele au fost puse pe poziţie, iar acum li se sablează vetrele, în vederea acoperii, după aceea, cu soluţie de protecţie anticorozivă. În spatele absorberului, mai multe echipe de muncitori, unii la sol, iar alţii la cota 25, montează schele şi execută operaţiunile de cuplare a acestora cu absorberul. În care, foarte important, s-au montat toate cele cinci colectoare. „Avioane”, cum le-am numit acum ceva timp. Ceea ce a mai rămas este doar ca şi la ultimul colector, cel de jos, să se execute laminarea braţelor. Cei de la TIAB continuă întinderea reţelei de cabluri, iar de la rezervoarele de şlam s-a început şi continuă – pe lângă cele metalice – montarea conductelor de fibră de sticlă. Urcat pe absorber, am constatat eu însumi că operaţia respectivă nu este deloc uşoară, mai ales că totul trebuie făcut cu foarte mare precizie.
Tot pe absorber,
la cota 27 se află, de alaltăieri, elementele filtrelor. Au fost aduse acolo, pentru că, luni, în şantier s-a aflat o macara. Şi, pentru că tot era acolo, au fost ridicate pe absorber şi materialele acestea. După ce am coborât am mers spre pompele Wedag, aflate în latura estică a clădirii DSS. Câţiva muncitori de la Energoconstrucţia au tasat terenul şi lucrează la amenajarea rigolelor şi a canalului colector. De abia după asta am ajuns în cel mai fierbinte punct de lucru din aceste zile.
Este vorba despre
sistemul de electrofiltre al instalaţiei de desulfurare a gazelor de ardere şi a celei de colectare, transport şi depozitare a zgurii şi cenuşii în şlam dens. Loc în care trebuie executată o modificare a sistemului compus din treizeci şi şase de electrofiltre. Aici l-am găsit pe domnul ing. Cristian Purcaru, împreună cu mai tânărul său coleg Bogdan Botezan, cu lucrătorii de la Tecnoservice, dar şi pe cei polonezi de la firma „S&P Construction Services”. Modificarea constă în aplicarea unei tehnologii americane de ultimă oră. Iar prezenţa la faţa locului a domnului Dennis Byrne de la societatea „UCC” – pe care l-am găsit discutând cu omologul său polonez Jenkel Pion de la „S&P” – vorbeşte de la sine despre atenţia şi importanţa care i se dau lucrării de anvergură desfăşurate pe şantierul din incita SE Paroşeni. Şi, sincer, în absenţa pălăriei, într-un moment în care însoţitorul meu cu protecţia muncii nu avea cum să mă observe, pur şi simplu mi-am ridicat casca, în semn de respect pentru seriozitatea şi concentrarea cu care lucrau polonezii şi colegii lor români.
Gheorghe OLTEANU
