Sâmbătă, în Munţii Vâlcan s-a văzut ce înseamnă să fii român şi să simţi româneşte

cu judeţul Gorj, loc care, la 1916, anul intrării României în Primul Război Modial, despărţea Regatul de Imperiul Habsburgic care, pe vremea aceea, includea şi Transilvania. Pregătirile pentru serbarea unui centenar de la intrarea trupelor române în Transilvania şi ceremonialul de aducere aminte a ostaşilor eroi căzuţi vitejeşte aici s-au făcut din timp. Mulţumită implicării Primăriei şi Consiliului Local Vulcan şi a omului de afaceri Milu Părău, totul a fost gata cu câteva zile înaintea desfăşurării evenimentului.

locul în care se termină asfaltul, drumul a fost amenajat, astfel încât autovehiculele de orice fel să poată urca fără probleme. Sus, la cota amintită, au fost ridicată o troiţă încadrată de busturile a doi ofiţeri superiori care au condus trupele române: generalul Ion Culcer, comandantul Armatei 1, şi colonelul Dumitru Cocorăscu, comandantul Brigăzii 21 Infanterie. De de neînţeles  nu doar pentru mine a fost faptul că numele acestuia din urmă a fost rostit Tătărăscu.

de multă lume la eveniment. Deşi, între noi fie vorba, ar fi putut urca mult mai mulţi. A venit lume nu doar din oraşele Văii Jiului, ci şi din Oltenia şi Vâlcea. La un moment dat, felurite maşini treceau aproape una după alta pe lângă mine şi cei doi prieteni, Răzvan Şorodoc şi Valentin Lăscoi, care o luaserăm la picior, de la telegondolă în sus, ca să parcurgem cei mai bine de patru kilometri care despart Staţiunea Pasul Vâlcan de locul ales pentru ceremonial. Nu au lipsit, desigur,  militarii în rezervă. Au venit şi cei de la Deva, şi cei din Oltenia. Surpriza mare a  constituit-o apariţia unei  grupe de ostaşi îmbrăcaţi şi echipaţi exact ca în 1916. Sub conducerea unui ofiţer, ostaşii au purtat cu cinste steagul tricolor cu însemnele regale.

şi ridicarea lui pe catarg lui au premers slujbei religioase. A fost dezvenit bustul generalului Ion Culcer. În cealaltă parte a troţei, primarul Schelei făcea aceeaşi operaţiune la bustul colonelului Dumitru Cocorăscu. Confundat, chiar şi atunci, cu unul dintre foştii prim-ministri ai României interbelice. S-a vorbit despre importanţa evenimentului, despre eroismul ostaţilor români care au reuşit să rupă, chiar în acest loc, linia frontului pe care o instalase armata austro-ungară. După aproximativ o oră, toţi cei prezenţi au fost invitaţi să mănânce şi să bea ceva. Mici, slănină, brânză, bere, ţuică şi vin au fost pentru toţi, ba chiar au mai şi rămas. Totul a  fost foarte frumos, mai ales că am avut parte de o vreme excepţională. Revin cu ceea ce am afirmat la început. Dacă cineva are ştiinţă că şi în altă poarte a ţării a avut loc ceva similar, rog să ne comunice. Nu m-aş supăra deloc dacă răspunul va fi unul afirmativ. În fond, aşa cum a fost, sâmbătă, în Munţii Vâlcan, toţi suntem români şi simţim româneşte.