Cataloage Confort Media
În urma unei adrese din partea Direcției de Asistență Socială Petroșani (D.A.S.P.), primită recent și transmisă de autoritățile petroșenene în data de 21 august anul curent, pe care o anexăm la acest articol, ne-a căutat la redacție doamna Elisabeta Pucanski din Petroșani, domiciliată într-un bloc de pe strada Unirii din Cartierul Aeroport.
Doamna ne-a solicitat ajutor în rezolvarea unei probleme căreia nu-i dă de cap, reclamând, totodată, și modul de adresare a unei funcționare din cadrul DAS Petroșani în momentul în care a mers să încerce să ceară ajutorul inspectorilor de la protecția copilului.
Mama se folosește de alocația fetiței pe nedrept!
Deși doamna Elisabeta Pucanski are în îngrijire nepoata (fiica fiicei sale, care e plecată de mai mulți ani în Spania), bunica nu poate ridica alocația fetiței de 8 ani. Asta nu de azi, de ieri, după cum spune doamna Elisabeta, ci de mai mulți ani. Practic, de când fata ei a plecat în străinătate. Este inadmisibil ce se întâmplă de ani de zile, în sensul că bunica fetiței nu poate primi niște bani de care ar trebui să beneficieze nepoata de care dumneaei are grijă, iar asta pentru simplul motiv că mama fetiței refuză să facă formele legale și să le semneze, prin care bunica ar deveni tutore legal temporar, pe perioada cât mama e departe de fiică! Mai mult, din ce ne-a declarat doamna Elisabeta, de ani de zile de când e plecată mama fetiței, Cristina Șerban în Spania (repetăm, fata naturală a doamnei Elisabeta), nu numai că aceasta se folosește de niște amărâți de bani ce s-ar cuveni fetiței sale din alocație, dar nici nu trimite nici măcar un euro în țară pentru Denisa-Ionela T., cum o cheamă pe fetiță!
Bunica Denisei a cerut ajutorul DAS Petroșani
Ca atare, nemaidescurcându-se cu pensia mică, de doar 1.200 lei, cu cheltuielile pe care trebuie să le suporte, atât pentru întreținerea nepoatei sale, cât și pentru întreținerea locuinței și cu cheltuielile curente legate de hrană, doamna Elisabeta a apelat în luna februarie a acestui an la DAS Petroșani (unii dintre angajați foarte, foarte bine plătiți), intrând să-și spună ofurile la șefa acestui serviciu, doamna Cristina Mraz. Elisabeta Pucanski ne-a declarat că șeful DAS i-a promis rezolvarea problemei. De atunci n-a mai primit nicio veste de la aceasta, ci doar o adresă prin care i se spune că DAS Petroșani nu o poate ajuta. Mai mult, bunica Denisei mai declară faptul că atunci când a mers să întrebe de această adresă, de faptul că acesta este sprijinul promis, doar o hârtie prin care i se spune că nu se poate, unul din funcționari i-a spus ceva de genul: „Păi, dacă ați luat fata, n-aveți decât să o creșteți!”.
Iată declarația bunicii dată ziarului nostru: „Doamna care mi-a trimis această adresă mi-a spus ceva de genul: Păi, dacă ați luat fata, n-aveți decât să o creșteți! Vă spun, așa m-a deranjat treaba asta… Iar o doamnă cu părul lung mi-a zis că și ea are salariul mic. Da, dar eu am 1.200 lei pensia, eu nu cred că cu banii ăștia dumneaei s-ar descurca. În rezumat, am făcut o sesizare la Protecția Copilului mai pe la începutul anului pentru alocația de stat a nepoatei mele în vârstă de 8 ani, deoarece mama ei și fata mea este plecată în Spania de vreo cinci ani de zile. Mai mult, a plecat și a tot venit, dar refuză să îmi lase o împuternicire sau să-mi facă formele legale pentru acest lucru, timp în care ea ridică și cheltuiește alocația fetiței. Anul acesta în februarie a venit în țară, a ridicat alocația de pe card, vreo 1.400 lei, dar nu i-a dat nimic fetiței. De atunci, tot așa, niciun leu din alocație n-a ajuns la fetiță! A trimis la insistențele soțului ei (care nu e tatăl fetiței, fiind cel de-al doilea soț – n.r.) 200 de euro și cam asta a fost ajutorul ei pentru fetiță. Motivează că ea nu are bani, și la telefon îmi vorbește foarte urât. Acum, de ceva vreme nici nu o mai pot contacta telefonic, nu știu, telefonul e mereu închis, poate și-a schimbat numărul… La fel și soțul ei actual are alt număr, l-a schimbat și el, astfel că momentan nu pot comunica cu ei. Doamna Lungan, cea care mi-a trimis adresa și cea care mi-a zis că dacă am luat fetița acum n-am decât să o cresc, mi-a spus joia trecută, când am fost la ea la birou să o întreb ce pot face să mă ajute cei de la protecția copilului, că să aștept acasă adresa de la ei. Vineri, deci după o zi, am și primit adresa cu răspunsul că nu pot fi ajutată legal, deci știa răspunsul de joi, dar nu mi-a spus nimic. Am rămas cu un gust amar de sprijinul acordat de cei de la DAS Petroșani. Mi-a spus doamna Lungan ce știam și eu, de fapt, că să mă duc în Justiție și să mă judec și să rezolv problema. Voi apela și la justiție. Numai că un avocat mi-a cerut 1.500 lei ca să mă reprezinte, pensia mea pe o lună și ceva, bani pe care, momentan, eu nu îi am. Nu știu de ce legile în țara asta sunt făcute așa de prost, în loc să se rezolve de autorități o problemă ce ține de alocația de stat, tot omul care trage și face trebuie să umble, să cheltuiască bani, timp, energie… Nu-i normal așa ceva! Iar modul cum ești tratat de niște funcționari plătiți de la stat, deci de noi toți, lasă de dorit!”.
Am verificat cele spuse și concluzia e că fiecare parte susține propria-i teorie
Firește că înainte să ne apucăm de scris acest material am dorit să verificăm câteva lucruri. În primul rând, am sunat-o și noi pe Cristina Șerban, din Spania, fata doamnei Elisabeta. Într-adevăr, un robot ne-a spus în spaniolă că persoana nu poate fi contactată. Am încercat de mai multe ori. Nimic.
Apoi am mers la DAS Petroșani. Pe doamna Cristina Mraz nu am găsit-o. Am găsit-o în schimb pe doamna Lungan, cea amintită în declarația făcută ziarului nostru de bunica Denisei. Am întrebat-o pe funcționară dacă așa s-a adresat doamnei respective. A negat totul. Din contră, funcționarul susține că s-a adresat în cel mai politicos mod posibil, că i-a spus bunicii Denisei că singurele posibilități sunt fie să se înțeleagă cu fiica ei și să rezolve actele, fie pe calea Justiției.
„Chiar deloc. Chiar i-am spus doamnei: doamnă scumpă, până când nu vă clarificați situația, legal nu aveți dreptul să primiți această alocație. Eu vă spun și dumneavoastră ce ar trebui să facă dumneaei. I-ar trebui o delegare în instanță, cum fac toți bunicii pentru părinții care pleacă în străinătate. Delegarea autorității părintești se face pentru o perioadă de un an de zile, cu prelungire în fiecare an dacă e nevoie (…). Iar în legătură că doamna Mraz i-a zis că o ajută, eu nu cred, doamna Mraz nu poate să o ajute dacă nu există legalitate în caz. Deci, imposibil să-i fi spus că o ajută deoarece n-avea cum (…). Problema nu va fi rezolvată dacă nu merge la instanță. Și vă spun ceva, un astfel de caz nici nu are nevoie de avocat. Pentru delegarea autorității părintești nu e nevoie de avocat! Dar noi i-am spus toate acestea și dumneaei, dar se pare că nu ne-a înțeles. Să fie foarte clar, legea așa cere, așa facem, noi mai mult nu putem interveni și doar instanța hotărește”, s-a apărat doamna Lungan de la protecția copilului din Petroșani.
Acum, după cum vedeți, cele două răspunsuri legate de anumite expresii prin care bunica Denisei s-a simțit jignită se bat cap în cap. Este cuvântul unui funcționar și cuvântul unui plătitor de taxe și impozite. Noi, ZVJ, nu putem știi ce au discutat în birou cele două femei, că nu am fost acolo, putem doar relata cele declarate de fiecare.
Două scurte concluzii
Trecând peste aspectul de mai sus, concluzia este una singură: o mamă căreia se pare că nu-i prea pasă de fetița căreia i-a dat viață dar nici de mama de la care a primit viață! Păcat, mare păcat și ne gândim oare dacă doamna respectivă poate dormi noaptea liniștită.
Iar o a doua concluzie ar fi și că legile pentru astfel de cazuri sunt prea stufoase, prea întortocheate… Să pui omul să meargă în instanță, atâta vreme cât toată lumea din jur știe că bunica crește fetița de ani buni de zile, fără ajutor de la mama naturală, este de-a dreptul aiurea. Cu martori și cu documente din care reiese situația – eventual și cu ancheta socială efectuată de cei de la DAS, ar fi fost suficient ca cei de protecția copilului să decidă că alocația fetiței trebuie primită de bunică și nu de mamă. Sau, dacă nu, eventual cei de la protecția copilului să ceară prin instanță acest lucru… Dar nu să pui pe drumuri tot pe calul care trage… Unde este protecția copilului atunci? Legi ca să fie făcute… o aiureală de nedescris.
