Cataloage Confort Media
„Parcă ieri mă aflam servitor pe moşia lui Demopol Kristodor – zbirul ţăranilor muncitori din Ciocani – comuna mea. Îmi sunt vii încă în minte şi mă scârbesc, înjurăturile şi bătăile, pe care nu le voi uita toată viaţa. Când mi-a ajuns cuţitul la os, am plecat în lume, doar voi găsi undeva o bucată de pâine mai bună. Până la 23 august 1944, am lucrat în multe părţi, dar peste tot aceiaşi viaţă. Ziua lucram cu jandarmul la spate, iar noaptea dormeam în carceră. De când Armata Sovietică ne-a scăpat de chinul robiei capitaliste, de atunci pentru mine – ca şi pentru toţi cei ce muncesc din patria noastră dragă – a început o altă viaţă. Dintr-o viaţă plină de mizerie şi suferinţe, ne-am trezit în faţa unei lumi noi – lumea celor ce muncesc cu braţele şi cu mintea.
Angajându-mă la Combinatul Siderurgic Hunedoara, cu sprijinul partidului, am urmat şcoala de calificare gradul I şi II, pentru a deveni furnalist calificat. La secţia prăjire, unde am muncit, de 5 ori am câştigat întrecerea pe profesiuni, depăşirile de producţie fiind de peste 200 la sută. În urma Hotărârii partidului cu privire la stahanoviştii şi fruntaşii în producţie, şi stimularea lor materială şi morală, mi s-a acordat şi mie înaltul titlu de stahanovist.
Totuşi, în activitatea zilnică, îmi lipsea ceva. Nu eram înarmat suficient cu cea mai puternică armă a stahanovistului, învăţătura lui Lenin şi Stalin. Grija partidului pentru ridicarea nivelului politic şi ideologic al celor ce muncesc, am simţit-o şi de data aceasta, deoarece m-a trimis la şcoala C.G.M. Brănişca.
După ce voi pleca de aici, voi da şi mai multe norme peste plan, să ştie cei ce vor să ne înrobească din nou, că noi nu precupeţim nimic, atunci când e în joc cauza păcii şi a socialismului”. [„Drumul Socialismului”, Anul IV, nr.5, Deva, 17 ianuarie 1952].
