Primul concurs sportiv românesc din Orăştie

În chiar anul care va avea să înregistreze izbucnirea Primului Război Mondial, 1914, în luna mai, s-a organizat primul concurs sportiv românesc din micuţul orăşel, Orăştie.

„[…] Pe lângă frumoasa reuşită a isteţelor producţiuni, trebuie să ne mulţumească şi rezultatul material. S-au încasat vreo 900 de coroane şi la tot cazul ar fi intrat mai mult, dacă nu s-ar fi ţinut în aceiaşi zi adunarea poporală de la Alba Iulia, urmată de concertul artiştilor noştri: Ana Triteanu şi d-nii Crişan şi Rădulescu. Mulţi din Orăştie şi jur s-au dus la Alba-Iulia.

Ploaia încă a împiedicat venirea publicului, în măsura în care s-ar fi adunat pe timp frumos. Plouase sâmbătă aproape toată ziua şi duminică înainte de amiază. Fiindcă producţiunile aveau să se ţină în aer liber, mulţi credeau că nici nu s-or ţinea.

Străinii n-au luat parte afară de câteva persoane oficiase şi studenţii de la liceul reformat care au avut intrare gratuită.

Punctul întâi din program a fost jocul de Footbal între gruparea tinerilor universitari din Budapesta, Clubul Petru Maior, şi clubul sportiv Gloria din Arad. Peste două oare [ore] a durat lupta înverşunată între cele două partide şi publicul de faţă, încântat de minunatul lor joc, de isteţimea, sprintenia şi uşurinţa cu care învingeau oboseala, i-ar fi privit fără să se plictisească încă pe atât. Când se dădea lupta în faţa porţilor, publicul, care urmărea, se vede, cu trup cu suflet jocul bravilor noştri tineri, se ridica în picioare şi plin de însufleţire izbucneau în aplauze, când şiretul portar prin vreo bravură reuşea să împiedice aruncarea loptei [mingii] prin poartă ori când cutare mărginaş pe care în decursul luptei nimeni nu-l băga în seamă la locul lui de pândă, câştiga lupta prin câte o apucătură isteaţă, zvârlind lopta cu piciorul prin poarta contrară.

În prima jumătate a jocului, clubul Petru Maior câştigase 3 învingeri asupra arădanilor, în a doua jumătate, după ce şi-au schimbat locurile, s-au recules şi arădanii, şi-au câştigat şi ei două învingeri.

La Orăştie s-au arătat dară Pestanii mai tari, prin alte locuri, se spune că Gloria a bătut pe Petru Maior. Frumos au luptat ambele cluburi.

Judecător de joc a fost domnul Gavril Deac, rigorozant în drept, maestrul de duel al universitarilor români din Cluj. Prezidentul clubului de la Arad, simpaticul avocat român Dr. Crişan, încă a fost de faţă, urmărind din public jocul cu toată mândria şi pasiunea unui sportist însufleţit.

Al doilea punct a fost: Duelul. La duel au luat parte şi tinerii universitari din Cluj, cari s-au distins prin buna lor şcoală, elasticitate, isteţime în apărare şi atacuri. Toţi tinerii au dovedit o destulă dibăcie şi rutină în mânuirea sabiei. Rezultatul întrecerilor de duel a fost: 1. Mircea Prişcu (Cluj), 2. Ciorogariu, 3. Tarcviniu Prişcu, 4. D. Nicolae.

Era de faţă la duel şi dl. avocat din Jara: Dr. I. Giurgiu, un duelgiu de întâia mână. A spus că ar dori să dueleze şi d-sa, dacă s-ar afla cineva, care să ţie piept cu dânsul. Şi s-a aflat. Căpitanul de poliţie din Orăştie, fost ofiţer de honvezi, d. Baksay, ţinut ca cel mai bun duelist în comitat i s-a pus în faţă. Lupta între ei a fost din cale afară înverşunată şi interesantă, căci deşi dl. dr. Giurgiu era cu mult superior lui Baksay, acesta încă se lupta destoinic. Ba se credea aşa de sigur de învingerea sa, că nici n-a îmbrăcat mănuşa de scut, decât coiful. Dar, de la întâia ciocnire, dânsul primea întruna loviturile cele mai frumoase de la contrarul său, când peste piept, când peste umeri, peste mână şi la cap. Deodată, dl. Giurgiu i-a aplicat d-lui Baksay aşa o lovitură peste mână încât acesta, de durere, nici sabia nu o mai putea strânge bine în mână. Atunci, cu o lovitură isteaţă dl. Giurgiu, i-a zvârlit cât acolo sabia din mână, aşa că căpitanul Baksay s-a trezit deodată cu mâna goală în faţa contrariului său! Cu aceasta s-a sfârşit lupta între ei, cu aplauze la adresa d-lui Giurgiu, şi cu râsete la adresa celui dezarmat, care nici nu visa de aşa un sfârşit catastrofal al luptei.

Punctul 3: Gimnastică la sol şi paralele. Întâiul a fost dl. Opreanu, al doilea dl. Teclu şi al treilea dl. O. Salvan. Toţi trei au încântat publicul cu producţiunile lor îndrăzneţe, frumoase şi de o eleganţă rară.

A urmat Trânta. Micii noştri atleţi ne-au desfătat aproape două oare [ore], interesant şi iritant. Între luptătorii de greutate de fulg, a mers mai uşor trânta. Ei iute s-au pus jos, ieşind învingători: 1.dl. Hara, 2. dl. Manu, 3. dl. Isaic. N-a fost aşa uşoară lupta între cei de greutate mijlocie şi anume între domnii: Virgil Salvanu (Budapesta) şi dl. Dulhas (Arad). Aceştia s-au luptat de trei ori câte 15 minute, aşa de frumos şi interesant că publicul îi privea cu toată pasiunea şi uneori cu răsuflarea oprită, aşteptând rezultatul de care toţi eram curioşi. Lupta a rămas însă nehotărâtă, căci deşi dl. Sălvanu se arăta mai puternic în luptă, la musculatură era pe o formă de tari, şi nu s-au putut învinge unul pe celălalt. În greutatea mijlocie a fost declarat de întâiul dl. Virgil Salvanu (Budapesta), ca al doilea: dl. Dulhas (Arad). La greutatea mare au fost clasaţi: 1. dl. Ovid Salvanu, 2. dl. T. Prişcu.

Din cauza ploii lupta s-a întrerupt la ora şase şi jumătate şi s-a urmat în sala de la hotel Central. Aici s-a sfârşit programul, prin matchul de box între d-nii V. Salvanu şi T. Prişcu, ieşind biruitor dl. V. Salvanu.

În juriul, care a fost chemat să judece cu dreptate prestaţiunile sportiştilor noştri, au fost domnii: Colonel de Herbay, Dr. Aurel Muntean, avocat şi Gavril Deac.

Prestaţiunile tinerilor noştri au fost la înălţimea lor, nimeni nu s-a dus nemulţumit de la prima întrecere a sportiştilor noştri şi suntem mândri de aşa o tinerime, care a creat o nouă mişcare românească de folos.

Seara a fost petrecere cu joc în sala de la Hotel Central”. [„Libertatea”, Anul XIII, nr.23, 22 mai/4 iunie 1914].

Felix OSTROVSCHI