Preşedintele, napolitana şi antrenoarea

Înzestrat cu mult talentat, mai mult chiar şi decât unii gazetari, Alin Barna continuă să uimească cu poveştile lui. Una dintre ele este despre cum a ajuns judeţul să aibă o echipă de fotbal feminin.

„Toamna anului 2014, într-o vineri. Având de organizat a doua zi un meci pe teren propriu al seniorilor de la FC Hunedoara, mă aflam împreună cu prietenul şi colegul Daniel Ghiorghiţă într-un magazin din oraş, cumpărând câteva fursecuri pentru oaspeţii noştri. Stând la rând, discutam despre ce se mai întâmplase pe la club şi despre ce acte mai depusesem la Primărie în ultimele zile. Auzind convorbirea noastră, doamna care servea la raion întră şi ea în discuţie:

– Cumpăraţi napolitane să vă mai îndulciţi munca de la primărie?

– Da’ noi nu lucrăm la primărie!

– Nu?

– Nu, doamnă, noi suntem cu fotbalul. Aici, la stadion, clubul de fotbal.

– Da?? Ce bine! Numa’ bine vroiam să dau de dumneavoastră!

– Păi? Ce s-a întâmplat?

-A, nimic rău! Fiica mea este antrenoare de fotbal feminin şi e şi observator federal la fotbal masculin, la Divizia C, şi am început să ne interesăm cu cine ar trebui să vorbim pentru înfiinţarea unei echipe de fotbal feminin şi la noi în oraş…

– Serios? Avem aşa ceva în Hunedoara? O doamnă antrenor de fotbal cu acte în regulă???

– Da, dar nu e doamnă încă, deocamdată e domnişoară…

– Uitaţi aici numărul meu de telefon, spuneţi-i să mă sune şi vedem ce planuri are!

Ne-am despărţit zâmbitori, eu fiind aproape sigur că nici un singur apel telefonic nu va surveni acestei conversaţii. Ei bine, m-am înşelat. Nu au trecut nici două zile şi m-am trezit sunat de o domnişoară care s-a recomandat ca fiind Alina Moraru – antrenoarea -jucătoare de fotbal feminin din Hunedoara. Destul de presat de activităţile în care eram prins, „am trimis-o la plimbare”, spunându-i să mă caute peste o săptămână la stadion, dar să vină cu un proiect detaliat care să conţină toate informaţiile demne de luat în seamă atunci când vorbim de fotbalul practicat de reprezentantele sexului frumos. Ce să zic, la data convenită, domnişoara s-a prezentat „regulamentar” cu un adevărat dosar de informaţii necesare, de la organizarea competiţiilor naţionale până la defalcarea cheltuielilor specifice din activitatea unei echipe. De mult nu mai văzusem atâta pasiune în privirea cuiva! Era de apreciat că nu se limitase numai la a juca şi a antrena în fotbalul feminin, ci se ambiţionase şi devenise prima femeie observator de joc din fotbalul românesc! Se vedea cu ochiul liber că Alina mănâncă fotbal pe pâine. Am povestit pe îndelete întregul subiect şi, deschis fiind în privinţa ideii, am stabilit împreună cu Alina să organizăm un trial anunţat din timp în presa zonală pentru a vedea dacă găsim tinere dornice să practice acest sport în cadrul clubului nostru”. Şi de atunci judeţul nostru se poate mândri cu o echipă de fotbal feminin mai bătăioasă decât cea masculină.