Parcul de recreere arată aproape fără cusur doar la intrare şi până undeva la jumătatea lui. Dar, odată ce te încumeţi să treci pe aleile cu pavele spre a doua jumătate, realizezi că partea cu „îngrijitul” a trecut cu viteza sunetului, mai ceva ca bătrânele MIG-uri, pe lângă cei care întreţin parcul. Toate aleile din spate, din cea de-a doua jumătate sunt pline de muşchi şi iarbă crescută printre pavele. Gardul viu, pe anumite zone, este netoaletat şi strâmb. În zona aparatelor de exerciţii fizice în aer liber am numărat cel puţin şase lămpi cu câte un bec lipsă şi câteva astfel de corpuri de iluminat rupte de-a dreptul.
Un non-sens: nocturnă pentru două bănci şi un teren viran!
Cea mai mare aiureală la acest parc constă în faptul că terenul de tenis care trebuia să aibă zgura pe el, are în acest moment iarbă, crescută mai bine de o palmă, pe care nu se poate juca, evident, acest sport.
Tot o aiureală este „ţâşnitoarea blindată”. Deşi există, apa lipseşte cu desăvârşire… Ţeava pe unde apa ar trebui să ţâşnească este blindată deasupra cu un capac filetat bine strâns. Probabil că dacă vor apă, petrilenii trebuie să-şi ia la ei în parc şi o cheie franceză… Economie, economie, dar nici chiar aşa „tovarăşi”…
Niciodată nu-i târziu să repari o greşeală, mai ales primar fiind…
Poate că nu-i târziu ca acel teren de sport să fie repus în drepturi. Iarba se poate cosi, terenul se poate nivela şi trata astfel încât să existe, vara, o suprafaţă de tenis de câmp cu iarbă, unde petrilenii să-şi îndemne copiii spre acest sport şi să-i înveţe să iubească tenisul, mişcarea. Dacă nu, măcar un teren de baschet, natural, ar aduce poate copiii spre acest frumos sport. Dar să-l laşi aşa, în condiţiile în care ai nocturnă care stă degeaba, e mare păcat. Păcat de acei bani, de eforturile depuse…
„Dacă lucrurile stau aşa cum spuneţi, voi lua măsuri. Ştiu că parcul a ieşit din garanţie, de-acum toate costurile eventualelor lucrări le vom suporta noi. Dar, cu siguranţă nu vom lăsa acest parc, ca şi celelalte, să se degradeze”, ne-a declarat primarul Jurca. Rămâne să vedem cum vor sta lucrurile. Poate că acum primarul regretă faptul că la începutul anului a sprijinit iniţiativa fostului consilier local Ţurcaş, fiind de acord să se mai taie din bugetul destinat întreţinerii spaţiilor verzi şi curăţeniei, propus atunci de fostul primar. Probabil că nu se gândea atunci că va ajunge primar şi că o jumătate de an va avea mari probleme în acest sens… Iată că bumerangul s-a întors… Chiar dacă e unul micuţ şi nu doare prea tare când loveşte, spaţiile verzi şi curăţenia nefiind o chestiune de viaţă şi de moarte în creionarea unui buget local, totuşi acei bani lipsesc şi acest lucru se simte.
Corneliu BRAN