Pe lângă că plătesc taxe și impozite, mai trebuie să iasă și la clacă

Sper ca locuitorii din zona Tăului fără Fund din Paroșeni să nu uite prea repede bătaia de joc la care sunt supuși de câte ori solicită un drept al lor: acela de a avea un drum pe care să poată umbla omenește și pe jos, și cu un mijloc de transport.

Mă și mir
că Ile nu-și poartă încă legate la spate urechile după minciuna aceea gogonată cum că el ar fi fost dincolo de barajul de la Paroșeni-Sohodol, când cu viiturile acelea care au luat totul pe sus! Nici gând ca el să se fi dus acolo nici după aceea. Nu l-a văzut nimeni. L-a trimis pe un subordonat al său, împreună cu un utilaj, Wolla de la primărie, și cu un muncitor, dar, în afară că s-au nivelat cât de cât unele porțiuni ale drumului, nimic altceva mai de Doamne, ajută! nu s-a făcut atunci.

Marți,
alaltăieri, bunăoară, se aflau acolo numai mecanicul și utilajul său, așa că, să nu-l lase pe om să se chinuie singur, în ajutor i-au sărit câțiva gospodari. Aceștia, ca la clacă, i-au umplut cupa Wollei cu bucățile de beton aduse săptămâna trecută, cu care, mai apoi, au cârpit cât de cât gropile ca de obuz cu care era plin drumul. Așadar, după ce că plătesc taxe și impozite locale deloc de neglijat, tot ei trebuie să-și repare singuri drumul. Asta chiar că-i tare!