Nu este prima dată când văd că se curăţă rigolele de pe DN66A, în preajma uzinei Paroşeni. În zona asta şoseaua face o curbură vizibilă, iar atunci când poluă din abundenţă, pe porţiunea asta de drum apa ajunge şi la un metru.
De câteva zile
se lucrează, parcă, mai abitir la curăţarea rigolei de pe partea stângă cum mergi spre Lupeni. Cei doi muncitori de la Pregoterm pe care i-am găsit ieri acolo fac treabă bună. Au început de la transformator, lângă groapa de cenuşă, iar miercuri erau deja aproape de poarta a doua a termocentralei. Băieţii sapă cu nădejde şi tot pământul colmatat pe care-l scot este pus pe margine şi, apoi, dus de acolo cu maşina.
Ce mi-a plăcut
este că, făcând curat, oamenii au dat peste rigola veche. Construită din piatră de râu şi făcută să dăinuie sute de ani. Exact aşa ceva exista şi pe străzile vechi din Vulcan. Pe binecunoscuta Vasile Alecsandri, bunăoară. S-a văzut asta cu câteva luni în urmă, lângă grădiniţa cu program prelungit. Când, înainte de a se umple cu pământ şanţul de lângă gardul grădiniţei, s-a săpat până la vechea rigolă. După care, pentru ca apa să se poată scurge, s-a montat o conductă. Chiar dacă trecuseră mai bine de o sută de ani, rigola veche arăta impecabil. Şi, pe bune, mă gândesc că tot aşa s-ar fi prezentat şi peste altă sută. Când noi, cei de acum, vom fi devenit ceea ce sunt deja cei care au construit-o. Oale şi ulcele.