Pasul Vâlcan / E frumos în paradis și iarna

Pasul Vâlcan / E frumos în paradis și iarna

DISTRIBUIȚI

Timp de citire: 2 minute

Locuitorii din Vulcan sunt privilegiați din punctul de vedere al mersului în paradis. Asta, fiindcă pot alege unul din două și, ce-i foarte important, ambele verzi. Le diferențiază doar distanța care trebuie parcursă ca să ajungă la unul sau la celălalt.

 

Cel mai apropiat

este chiar în Coroești, la ieșirea din oraș. Poți să ajungi pe jos, dar mulți se duc cu mașina. Eu unul nu am ajuns încă la acest local situat în pădure despre care se spune că e super în toate cele, locație, servire, antren, dar, în urmă cu o săptămână și ceva, am fost la Paradisul Verde de la cota 1300 a Pasului Vâlcan. Nu l-am văzut cum arată acoperit de zăpadă. Denumirea și-a luat-o de la cum arată vara, când totul în jur este verde, iar soarele parcă strălucește altfel sus în munte. Dar nici iarna locul nu-și pierde nimic din frumusețe.

 

Zăpada este încă

mare în Pasul Vâlcan așa că, pornind de la cabana mare, am ales varianta ocolitoare, când am pornit la urcuș. Poteca nu e așa de abruptă și gâfâi mai puțin. E adevărat, am făcut asta la propunerea lui Adrian Sireteanu, cu care am pornit în drumeție și care mai făcuse pe aici iarna. Nu-ți ia mult, ca să ajungi la capăt. În circa douăzeci de minute, după ce treci prin pădure, dai cu ochii de cabana construită chiar pe buza prăpastiei de pe versantul nordic al vârfului Straja.

 

În fața cabanei

era parcat un vehicul cu șenilă, iar pe coș ieșea fum. L-am strigat de câteva ori pe proprietar, apoi m-am lăsat păgubaș. Ce mi-ar fi plăcut ar fi fost să arunc o privire de pe balconul care, practic, atârnă deasupra prăpastiei. Nefiind posibil, am făcut asta de pe banca aflată la câțiva pași de gărdulețul de la care, în jos, începe hăul. Adi mi-a zis că soția sa nici gând să se apropie de gărduleț. Îi vine rău când vede prăpastia care se cască la doi pași de bancă. Mai sunt persoane din acestea, aveam să aflu, mai târziu, de la cineva care l-a ajutat pe proprietar să ridice cabana și ce-i pe lângă ea.

 

Priveliștea de la

Paradisul Verde este superbă. Vârful Straja în față, în stânga zărești drumul care duce la cota 1620, iar în dreapta privirea-ți cuprinde Lupeniul și, în depărare, Munții Retezat. După ce ți-ai tras sufletul, iar privirea ți-a fost încântată cu cele văzute, poți să cobor liniștit. La vale am pornit pe calea scurtă. Numai că drumul ne-a luat cam tot atât timp ca la urcare. Fiecare pas a trebuit făcut cu atenție, mai ales că erau destule porțiuni cu gheață. Am răsuflat ușurați când am ajuns la coada calului lui Mihai Viteazul. De aici încolo coborârea ni s-a părut o joacă.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii