Papp-baci a câştigat întrecerea

Papp-baci a câştigat întrecerea

Timp de citire: 4 minute

„Strungarul Dionisie Papp de la Atelierele Centrale Gurabarza, are faţa blajină şi liniştită, cu trăsături bine conturate. Ai impresia la prima vedere că nici cel mai grozav eveniment n-ar reuşi să-l tulbure. Realitatea este însă alta. Pe Dionisie Papp îl preocupă totul, îl interesează totul. Este un om energic, dar nu pripit. Tot ceea ce face este cumpănit şi gândit dinainte. În timp ce lucrează nu-i poţi surprinde o mişcare în plus. În secţia în care lucrează sunt mulţi tineri. I-a îndrăgit ca pe copiii lui, şi ei, la rândul lor, l-au îndrăgit. Când mustră pe câte unul că n-a prins bine cuţitul, ori nu l-a ascuţit cum trebuie, cel în cauză, nu se supără; roşeşte până în vârful urechilor şi-şi corectează greşeala. Nu dojeneşte pe nimeni degeaba. Le-a spus doar de atâtea ori că atunci când nu se dumiresc cu ceva, să întrebe. <<Numai aşa se învaţă meserie – zice el. Împărtăşind experienţa celor mai vârstnici şi citind cât mai mult>>.

Mulţi dintre tinerii strungari care lucrează cu Papp în secţie, urmează cursurile şcolii medii serale. El ştie despre fiecare în parte cum învaţă, sau dacă are vreo absenţă. Este în mijlocul lor în toate împrejurările. Deşi are 50 de ani, participă la toate acţiunile de muncă voluntară ale tinerilor. Cu o asemenea ocazie s-au petrecut şi cele ce le relatăm mai jos.

Era într-o duminică. Organizaţia U.T.M. mobilizase pe toţi tinerii din secţie la muncă voluntară, pentru pregătirea unor piese. Încă înainte de ora 7 dimineaţa, erau strânşi cu toţii în atelier. Printre ei era, ca de obicei, şi Dionisie Papp. Ioan Crişţiu, unul din cei mai buni strungari din brigada de tineret, la care Papp ţine foarte mult, şi-a pus în gând să-l provoace la întrecere.

<<Papp-baci – spuse el – avem de strunjit fiecare câte două roţi pentru alimentatoare. Hai să vedem care le termină mai repede>>.

Papp primi bucuros. Îi plăcea să-l vadă lucrând cu tragere de inimă.

La ora 7 fix, întrecerea începu. Criştiu îşi fixase roata în universal, strânsese cuţitul în port-cuţit şi dădu drumul maşinii. Urmărind un timp cu privirea bucăţile de şpam ce se rostogoleau una după alta la picioarele lui, apoi se uită spre Papp. Dar, ce văzu, îl surprinse. Acesta, în locul roţii pentru alimentator, avea pe strung o altă piesă.

  • Tovarăşe Papp, ce faci acolo? Ai uitat că suntem în întrecere?
  • Nici vorbă. Dar, vezi, nu mă pot apuca acum de roţi, am primit altceva mai urgent, pe urmă…
  • Bine, numai că ai să pierzi.

Cei de alături prinseră să zâmbească. Criştiu, în sinea lui credea că Papp a renunţat la întrecere. Se teme bătrânul, dar lasă că tot am să-i arăt eu ce pot.

Trecuseră aproape două ore până ce Papp termină cu piesele ce le avea în lucru. Le aşeză de o parte cu calmul lui obişnuit, apoi luă una din roţi şi o fixă pe strung. Se uită bine la ea, pentru a-şi da seama de calitatea metalului şi se îndreptă spre dulapul cu scule. Îşi alese cu grijă cuţitele şi le ascuţi fără grabă.

Lui Criştiu i se păru că-i calcă pe nervi, dar n-avea curajul să-l întrebe ce are de gând.

În fine, Papp dădu drumul maşinii. În urma cuţitului rămânea pe roată o suprafaţă sclipitoare, argintie. Cuţitul fiind ascuţit cum trebuie, cu unghiurile nedeteriorate şi bine fixat în port-cuţit, avea un avans cât se poate de bun. Prima roată a fost terminată în urma lui Criştiu, dar nu cu mult. La a doua însă, l-a ajuns. A terminat-o chiar cu puţin înaintea lui. Când văzu, Criştiu se ruşină. Îi era necaz. Doar el a fost acela care l-a provocat la întrecere. Abia reuşi să bâiguie.

  • Papp-baci, n-am ce zice. M-ai luat….

Cei de faţă au început să facă haz.

  • Nu râdeţi, le spuse Papp. Criştiu este un strungar bun, o ştiţi doar. El a făcut acum greşeli pe care le faceţi şi voi din lipsă de atenţie, din neglijarea unor lucruri mărunte, din prea multă grabă.

Şi începu să le explice din nou lucruri pe care le-a spus în repetate rânduri: cum trebuie alese şi ascuţite cuţitele, cum se aşează piesa şi cum se supraveghează lucrul.

  • Întrecerea de astăzi cred că a fost cea mai bună lecţie, încheie el.

Lecţia a prins într-adevăr. De atunci, cele două brigăzi de tineret din secţia mecanizată a Atelierelor Centrale Gurabarza îşi depăşesc cu regularitate sarcinile de plan. Şi, când se întâmplă să rămână vreun strungar în urmă, este ajutat întotdeauna la timp. Printre cei mai buni sunt Ioan Criştiu, Ilie Vişa, Mihai Vaida şi Petru Nicula. Cât despre Dionisie Papp, el este acum fruntaş în întrecerea socialistă pe profesii”. [„Drumul Socialismului”, Anul XII, nr.1781, 16 septembrie 1960].

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii