„În ziua aceea de vară a anului 1950 se părea că nu se va întâmpla nimic nou în Orăştie. Şi totuşi s-a întâmplat ceva neobişnuit. Patru dintre călătorii care au venit cu trenul – oameni îmbrăcaţi în salopete – au pornit pe drumul ce se face de la gară pe locul viran din apropiere unde înainte, pe vremurile burghezo-moşierimii fusese o fabrică de cherestea.
Vizitele oamenilor străini erau neobişnuite pe acest loc şi de aceea Chirilă Ioan care din întâmplare se afla la gară, o luă după ei. S-or fi ducând să vadă unde a fost fabrica – gândi moş Chirilă. Dar cei patru îmbrăcaţi în salopetă nu s-au oprit mult pe acest loc. Au stat de vorbă puţin cu paznicul de aici, îi arătară câteva hârtii, apoi porniră pe şoseaua ce merge spre oraş pentru a anunţa organizaţia de Partid pentru scopul sosirii în localitate.
Moş Chirilă îşi grăbi paşii. Oare unde s-a fi ducând ăştia? – îşi puse întrebarea apropiindu-se de baraca paznicului.
– Unde se duc ăia patru? Îl întrebă el.
– La Partid. În scurt timp se va construi o fabrică de cherestea model – răspunse liniştit paznicul.
– O fabrică? Nu vorbi omule!
Acum vreo 30 de ani fabrica de cherestea a fost închisă. Patronul burghez de pe atunci luase încă o măsură mârşavă de a lăsa muncitorii fără lucru. Fabrica a rămas pustie. Muncitorii au fost aruncaţi pe drumuri. Maşinile din fabrică au fost demontate, clădirea s-a ruinat complet de aproape 30 de ani pădurile de la Grădişte şi Sibişel au rămas neexploatate.
Cei patru vizitatori îmbrăcaţi în salopete tocmai pentru aceasta venise. Să organizeze construirea unei fabrici noi după modelul din U.R.S.S. şi să dea posibilitatea altor sute şi mii de muncitori să lucreze în condiţiuni minunate.
Povestea de altădată a fabricei de cherestea din Orăştie, este repetată însutit în ţările capitaliste unde <<binefacerile planului Marschall>> fac ca tot mai multe fabrici să închidă porţile.
Din vara anului trecut muncitorii Întreprinderii 12 Construcţii Hunedoara au muncit cu sufletul, aşa cum i-a învăţat poporul să lupte pentru noi şi noi cuceriri în drum spre orânduirea socialistă.
Oamenii care au muncit la construcţia acestei fabrici au obţinut zilnic succese. Moş Chirilă care de la început era curios de ceea ce ar trebui să se construiască s-a angajat încă de la începutul lucrului, a muncit de zor întrecându-se cu alţii mai tineri. La fel ca el multe echipe de dulgheri şi zidari cum sunt acelea conduse de Zeer Gotfreid şi Gheorghiu Ioan au realizat depăşiri de peste 80 la sută şi multe altele care au muncit cu elan pentru ca din noua fabrică să iasă scânduri bune aşteptate mult de constructorii ţării noastre.
Prin grija Partidului, s-a terminat clădirea fabricei de cherestea. Maşinile ce se vor instala în curând dau posibilitatea muncitorilor să lucreze în condiţiuni cât se poate de bune. Toate operaţiile de tăiere a buştenilor se vor face cu ajutorul fierăstraelor electrice. Introducerea lemnului în gatere se va face în mod automat. În felul acesta munca omului va fi simţitor uşurată.
Pe lângă fabrică s-au construit câteva locuinţe muncitoreşti. În felul acesta munca omului va fi simţitor uşurată. În afară de aceasta, grija pentru muncitori nu s-a limitat numai la crearea de condiţii optime de muncă. Pe lângă fabrică se vor construi multe locuinţe muncitoreşti precum şi creşă, un club, dispensar şi un teren de sport, până când la marginea oraşului Orăştie se va înălţa un frumos cartier al muncitorilor forestieri”. [„Drumul Socialismului”, Anul III, nr.6, Deva, 12 februarie 1951].
