O nouă carte de Ioan Dan Bălan / Semnul Kogayon. Proză scurtă, vol 1

• Editura „Universitas”, 2020

Spaţiul Carpato-Danubiano-Pontic s-a manifestat (şi se manifestă, încă!) pentru vieţuitorii săi ca un loc în care virtuţile Omului adevărat stau în faţa Europei: credinţa, bărbăţia, atenţia, concentrarea, înţelepciunea, setea de cunoaştere, grija faţă de cel de alături , dragostea faţă de limbă şi patrie etc.

Toate acestea ar fi superflue, dacă nu ar fi curios definit spaţiul numit Kogayon: un loc unde  există  pământ, apă, foc, aer, loc, simţire, nesimţire, această lume, cealaltă lume-amândouă laolaltă-soare, lună, mişcare, nemişcare, apariţie şi dispariţie, unde totul se mişcă şi totul stă, tărâm al Omului de Piatră, un capăt şi un început al suferinţei, care se sprijină pe cât lasă Cerul la îndemână…(după Victor Kernbach).

Veneticii nu pot pătrunde uşor în sufletul băştinaşilor momârlani, dar nici prea greu.

Zei şi zeiţe, semizei şi nimfe roiesc în Kogayon, cei mai mulţi fiind fugari din Olimp, din Alpi, din Elbrus sau din Hiperboreea. Zânii şi zânele, personaje ale basmului nostru vin la „nedeile” cu drag întocmite şi prezentate aici, aşa credem.

Din acest amestec, firul roşu se desprinde vizibil şi înconjoară totul în forma unei inimi pulsatorii.Cu riscul de a luneca în mit, cele cuprinse în cartea DUHUL MOMÂRLANILOR (Editura eLiteratura, Bucureşti, 2017) şi în cea de faţă intră în zona contradicţiilor dintre „povestea mincinoasă” şi „ adevărul etern”. Totodată, cititorul este invitat să descopere multe sensuri cu mare încărcătură şi informaţii utile, majoritatea surprinzătoare. Nimeni nu poate fi îndemnat sau silit la a crede fără a cerceta; dar a ignora cu bună ştiinţă cele aflate la îndemână, cele petrecute în faţa mai multor martori, poate fi o greşeală regretabilă.

Momârlanii trăiesc între două universuri: unul aşezat în jurul Văilor Jiurilor, ştiut şi recunoscut, şi altul neaşezat şi nerecunoscut, cel din Kogayon.

Cele scrise îşi caută loc şi timp, încearcă să intre în experienţa de dincoace şi de dincolo, din fiecare om , cu îndrăzneala de a fi operă deschisă cititorului cu spirit şi îngăduitor, şi ales. Autorul îndrăzneşte să o declare frumoasă şi convingătoare. De altfel, zeul cel mare al vechilor daco-geţi spunea: „cuvintele sunt terapia sufletului!…” (cit.aprox.)

Ioan Dan BĂLAN