O lucrare importantă

În 1925 Carol Kovacs publică în ediţie bilingvă, româno-maghiară, la Tipografia V. Laufer din Deva „Istoricul de 40 de ani al Corporaţiunei Industriale din Deva 1885-1925”, varianta în limba română aparţinându-i lui A. Filimon. O lucrare importantă pentru pionieratul acestei asociaţii a meseriaşilor şi comercianţilor deveni. Multe şi neştiute informaţii aflăm despre viaţa organizatorică şi instituţională a Corporaţiunii Industriaşilor din Deva. Volumul vede lumina tiparului cu prilejul jubileului de 40 de ani de la înfiinţarea Corporaţiunei Industriale din Deva. Broşura se vinde în folosul corporaţiei la Librăria „Laufer”. „Istoricul de 40 de ani al Corporaţiunei Industriale din Deva 1885-1925” este o scriere rară, din care redăm un fragment.  

Marian BOBOC

„Situaţia oraşului Deva din punct de vedere industrial înainte de înfiinţarea corporaţiunei industriale

Oraşe, bresle, asociaţiuni industriale

Epoca de briganţi a evului mediu cu siguranţa publică periculoasă au silit populaţia stabilită la un loc să îşi împrejmueze casele cu ziduri. Aceste locuri împrejmuite cu ziduri ca cetăţile au fost oraşele înspre care involuntar chiar au navigat şi meseriaşii, căci aici şi-au văzut în mai mare siguranţă avutul lor – uneltele câştigate cu multă trudă; iar pentru produsele lor au găsit mai mare piaţă şi mai uşoară posibilitate de plasare.

În cursul evoluţiei meseriaşii s-au grupat pe categorii alcătuind aşa numitele bresle. Evoluţia în acest caz nu e a se înţelege ca şi când necesitatea ar fi impus formarea breslelor, ci a rezultat în urma înmulţirii numărului meseriaşilor. Bresla e de origine italiană.

Când meseriaşii au fost atâta de mulţi încât s-au simţit atâta de tari ca să formeze o clasă aparte a societăţii, au constituit breslele, care nu numai că au apărat interesele lor materiale, nu numai că le-au asigurat interesele contra cârpacilor şi plasarea sigură a produselor lor, ci le-a creat situaţie avantagioasă din punct de vedere social, controlând cu rigoare anii de ucenicie şi de calfă ambulantă, având măestrul patron drepturile unui adevărat Pater familias înlăuntrul atelierului său.

Un meseriaş patron din breslă avea pe acel timp în faţa celor din bresla sa cel puţin vaza ce o are în zilele noastre o persoană cu diplomă de studiu. Titlul de măestru nu îl putea câştiga oricine. Bresla nizuia ca lucrării de concurs să-i facă critică severă, ca o calfă lucrător mediocru să nu poată ajunge nicicând măestru-patron.

Aşa s-a făcut că mai mulţi erau acei care toată viaţa lor au fost siliţi să rămâie calfe, umblând şi lucrând de la un patron la altul.

Prima dată sub domnia regilor din familia Anjou s-a împământenit în Ungaria sistemul breslelor, după model italian. Imperatorul Leopold a emis în 1701 primele reguli a breslelor, dar Ludovic cel Mare în 1307 deobligase deja meseriaşii să se grupeze în bresle. Mai în urmă, Maria Terezia, apoi Francisc Iosif în 1804, s-a făcut reforma breslelor, iar prin art. VIII. Din 1872, prin organizarea Uniunelor Industriale cele de înainte şi-au pierdut însemnătatea şi cu încetul au rămas a trecutului.

Asociaţiunile industriale, în care meseriaşii sunt grupaţi iarăşi pe categorii, sunt un pas înainte spre corporaţiunile industriale. Timp îndelungat nu au putut exista, căci nu au dat meseriaşilor prestigiul avut şi nu i-a ţinut în disciplina pe care le-o asigurase breslele, în multe locuri nici nu au înfiinţat asociaţiuni industriale. Totuşi, industriaşii numeric au alcătuit o clasă socială destul de importantă. În lipsă de organizare însă – deşi corporaţiune care făcea parte din societate – nu a putut ajunge să aibă vreun rol. Se pare că nici nu au dorit să aibă, sau meseria lor nu era la acel nivel, căci să amintim un lucru numai: la expoziţia generală organizată la Arad în 1885 din 246 premii câştigate de judeţele Arad, Bichiş, Cenad şi Hunedoara, numai două revin judeţului nostru.

Nici prin acestea meritul nu revine Devei, căci în Orăştie erau chiar de două ori atâţia meseriaşi ca în centrul judeţului. La expoziţia din 1885 au fost premiaţi cu medalia mare pentru capacitatea de concurenţă şi lucrarea bună Ioan Matyasty şi fiul, fabricant de fer în Hunedoara, şi Eduard Fabini, fabricant de spirt, Orăştie, pentru capacitatea de concurenţă tot cu medalie mare.

Situaţia industrială a judeţului nostru după apariţia legii industriale nu era ceva înfloritoare. În acest judeţ, în Orăştie, s-a constituit prima uniunea industrială: uniunea cizmarilor, în 14 iunie 1879, cu 68 membri, iar în Deva uniunea olarilor, la 1881, cu 12 membri, şi uniunea cizmarilor şi tăbăcarilor în 16 Aprilie 1882, cu 25 membri, care anul viitor s-au înmulţit la 29. În judeţ aceste trei, iar în oraşul nostru, aceste două asociaţiuni industriale au existat la intrarea în vigoarea a legii corporaţiunilor industriale.

În 1882 – 142, în 1883 – 176, în 1884 – 194, şi în 1885 erau 211 meseriaşi şi comercianţi în Deva. Numărul lor s-a mărit deci din an în an, ceea ce înseamnă progresul industriei. 211 industriaşi erau, deci, atunci, când a apărut art. XVII. Din 1884, care ordonă, respectiv permite organizarea corporaţiunilor industriale – nefiind aceea obligatorie. Constituirea de atunci a corporaţiunei industriale e o dovadă a înţelepciunii şi vitalităţii industriaşilor oraşului nostru, căci în Orăştia mult mai tare, acestei constituiri numai în 1896 i-a venit rândul, şi în multe locuri nici azi nu sunt corporaţiuni industriale”.