Nu trageți în „Jalon”! / Jalon a plâns ca un copil după finala pierdută, de CSM Vulcan, în Cupa României.

În fotbal, ca de altfel în mai toate sporturile, câștigătorul ia laurii, învinsul se alege cu reproșurile. Totul e normal atâta timp cât există limite și circumstanțe atenuante. După finala de Cupă pe care CSM VULCAN a pierdut-o cu Geogiu, toată presiunea a mers spre portarul Traian Câmpean zis Jalon. Când găsești un țap ispășitor totul pare simplu, problema pare a fi rezolvată de la sine. Dar substratul e mai mult decât o simplă aparență. Ca de fiecare dată, Traian și-a recunoscut greșelile, așa cum la fel de bine are în bagajul său și multe calități care au ajutat echipa. Cel mai longeviv portar din fotbalul județean, care anul acesta a împlinit 54 de ani, a postat pe contul său de Facebok o poză cu un text în care părea că își pune mănușile în cui.
„Am postat această fotografie pentru cei inteligenți. Proștii nu vor înțelege nimic dacă voi scrie ceva. Imaginea spune totul. Cuvintele sunt de prisos”, a scris „Jalon” sub poza în care președintele AJF, Cristian Petrean, părea să îl  încurajeze.
Ne-am interesat direct de la sursă și am aflat despre supărarea lui „Jalon”. Este marcat de pierderea finalei, a plâns ca un copil, și-a recunoscut greșelile, dar de aici până la a arunca cu un sac de pietre în talentul lui e cale lungă. Pare decis să renunțe. Pentru ca la nervi omul spune și ia decizii pripite. Când o echipă pierde un meci o pierde pe mâna ei pentru că vorbim de un joc colectiv. Poate că Traian a prins o zi mai slabă, la fel ca și echipa. Pentru fotbalul din Vale, Jalon înseamnă  o viață de om. Fidelitate, integritate, dăruire. Cam așa l-am putea  caracteriza pe portarul de 54 de ani, care s-a rotit doar în circuitul Văii, trecând pe la mai toate echipele din aici.
Am descoperit în spatele omului de fotbal Traian Câmpean multe povești de viață. Este nu numai omul care are cheia porții de la Vulcan, ci este și mâna dreaptă a preotului din orașul său, este epitrop la Biserică. Vrea să se lase de fotbal. Doar pentru ca prea multe săgeți au pornit spre el. Toate deodată. Traian, îți spun din propria experiență că săgețile acelea pot căpăta o altă turnură. Fă rai din tot ce ai!
Când vrei să renunți, asigură-te că nu mai ai nici măcar un singur motiv pentru care să continui. Dacă îl ai „show must go on”, dacă nu tot așa. Tu ești autorul propriei povești. „Am jucat de multe ori cu infiltrații. Am vrut de multe ori să renunț. M-am băgat la joc pentru ca de multe ori echipa nu avea portar. Am făcut-o din pasiune și plăcere. Am avut meciuri foarte bune și meciuri mai puțin bune. Unitatea de măsură cu care am fost judecat nu mi s-a părut să fie la fel cu a celorlalți. Am plâns în vestiar, am plâns acasă. Pentru mine fotbalul e pasiune”.
Pasiune pe care doar cei care fac asta necondiționat o pot înțelege.