„Nedeia Troiței” din Parâng (15 august) va atrage cu siguranță și anul acesta sute de momârlani, comunitatea locală din Petroșani și Petrila

Venită din negura vremurilor încă din timpurile când ciobanii purtau oile din sudul Transilvaniei în Oltenia și viceversa, „peste deal” cum spuneau înțelepții baci (din păcate, azi, oieritul este luat în derâdere, termenul „cioban” fiind asociat cu altceva, lucru greu de crezut și de înțeles ținând cont că oieritul este probabil cea mai veche și mai nobilă ocupație a oamenilor acestei țări de azi și calea pe unde din moși-strămoși s-a făcut un adevărat schimb de balade și de legende între păstorii din  provinciile românești, practic o ocupație devenită și un adevărat izvor al continuității dulcelui grai românesc și al tradițiilor multimilenare!), tradiția denumită Nedeia Momârlanilor de Sfântă Măria Mare din Parâng a fost reluată după zeci de ani de întunecime roșie și transformată în „Nedeia Troiței” din Parâng.

Telescaun gratuit spre Troița din Parâng pe 15 august

Devenită un simbol al marii sărbători creștine prin care o cinstim pe Maica Domnului, Sfânta Fecioara Maria, Nedeia Troiței strânge pe 15 august la cota 1.500 m, an de, an momârlanii Petroșaniului și Petrilei despărțiți doar de un munte, precum și sute, uneori chiar mii, de petroșeneni și oameni din Valea Jiului dornici să-și petreacă o zi din an la munte alături de confrații din comunitatea locală și de cei din administrația publică locală din Petroșani, de cele mai multe ori în frunte cu primarul localității.

Așa va fi și anul acesta pe 15 august, iar consiliul local petroșenean, la inițiativa unui proiect al primarului va sprijini comunitatea cum e și firesc și cum se întâmplă în fiecare an de mai multă vreme, prin punerea la dispoziție gratuită a telescaunului pentru cei care vor să urce în Parâng la nedeie. Cei care vor urca vor putea asista la o scurtă slujbă religioasă și o sfințire de bucate de către preot, după care vor putea servi gratuit masa tradițională din preparate de oaie și păsat, în acordurile melodiilor specifice momârlanilor, fluierul vechilor păstori stând la fundamentul acestora. Să sperăm că și vremea va ține cu participanții și organizatorii.

Invitație în Parâng de Sfântă Măria Mare din partea primarului Petroșaniului

Mai multe în acest sens a avut să ne transmită primarul Petroșaniului, care a făcut totodată și o invitație la această mare sărbătoare din munte.

„Nedeia Troiţei a devenit un simbol al sărbătorii de Sfânta Maria, fiind organizată în Parâng la 1.500 de metri altitudine, acolo unde momârlanii se strâng an de an la data de 15 august.

Din vremuri străvechi, în această zonă sfintele sărbători sunt celebrate prin nedei, sărbători ale poporului, pline de bucurie și de pioșenie, iar Adormirea Maicii Domnului este una dintre cele mai importante sărbători religioase ale românilor.

Consiliul Local al municipiului Petroșani a aprobat și în acest an organizarea Nedeii Troiței din Parâng, eveniment care are drept scop promovarea tradițiilor locale și a frumuseții obiceiurilor păstrate nealterate peste ani.

Cei care vor lua parte la această sărbătoare a comunității vor fi întâmpinați cu bucate tradiționale preparate chiar la cota 1.500, cu muzică și dansuri populare specifice zonei noastre. Vă așteptăm cu drag!”, a transmis primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.

Momârlanii, urmașii de drept ai dacilor liberi

Dacă revenim puțin la momârlani, mai cu seamă pentru cei ce citesc aceste rânduri mai de departe și poate încă nu știu despre momârlani mai nimic, foarte pe scurt trebuie spus că ei au fost primii locuitori ai aşezărilor de munte din Vale, asta cu mult timp înainte ca minele de cărbune, huilă – un cărbune superior lignitului și trebuie spus asta (!) să aducă „barabe” (cum spun momârlanii celor care au venit din alte meleaguri) din celelalte zone ale ţării şi nu numai ci și din întreg Imperiul Austro-Ungar dacă ne gândim că în Depresiunea Petroșani au trăit și trăiesc în continuare alături de familii de români, familii de maghiari, austrieci, cehi și slovaci și așa mai departe.

„Urmaşii dacilor liberi”, momârlanii din Vale au reușit să păstreze o mare parte din tradiții până azi. Poveștile lor de viață, venite din vremuri străvechi din vorbă în vorbă și din generație în generație sunt absolut fascinante și poate că toți cei din Vale ar trebui să ne aplecăm mai mult în căutarea izvoarelor vechi de tradiții și obiceiuri, asta cel puțin cât încă mai avem bătrâni care să ni le spună și astfel să le ducem mai departe generațiilor viitoare. Spun asta deoareceă ar fi un mare păcat ca toate acestea să se piardă, cum de altfel foarte multe tradiții și obiceiuri s-au și pierdut până azi, fiind foarte greu să le mai recuperăm sau să le aflăm fiindcă cei care aveau să le spună s-au stins, ducând multe secrete cu ei și punând astfel capăt unui întreg ciclu de informații care probabil ar fi deschis mult mai multe file de istorie, tradiții și obiceiuri vechi, îmbogățindu-ne cunoștiințele despre cine suntem și de unde ne tragem.

Aron Densușianu în 1866 despre momârlanii din Valea Jiului

Și dacă tot am ajuns cu aceste rânduri la momârlani, ținând cont că am pornit de la o nedeie tradițională, poate că este momentul ca în încheiere să vă readucem aminte în acest material legat de tradițiile momârlanilor din Valea Jiului și ce ne relata atât de frumos Aron Densușianu tocmai în anul 1866 în volumul „Suveniri și impresiuni de călătorie publicat în „Familia”, după călătoriile sale în zona noastră de momârlanii întâlniți:

„Bărbaţii cei mai frumoşi se află în ţinutul Jiului, care altminterea este despărţit prin munţi de Valea Haţegului şi geografic nu se ţine strâns de ea. Bărbaţii din acest ţinut sunt adevăraţi atleţi. Statura înaltă şi dreaptă ca bradul, bine legată şi compactă. Spate lat, piept arcuit, faţa prelungă, brunetă, nas proporţionat drept sau puţin vulturiu, ochii mari pătrunzători, frunte înaltă, păr des, lung, castaniu (…).

Locuitorii mai de la şes din zonă trăiesc cu agricultura, cei de sub poalele munţilor cu puţină agricultură şi cu negoţul de scânduri şi şindrile. Iar cei de prin locurile muntoase trăiesc cu economia de vite.

Muntenii coboară la târg cu vite şi se reîntorc acasă încărcaţi cu bucate. Bătrâni şi tineri, toţi poartă dinainte la brâu o teacă cu un cuţit şi o furcuţia care adeseori au dimensiunea unor hangere.

Teaca şi-o face fiecare din lemn de tei sau de salcie şi o leagă în plumb, aramă sau şi argint. Ar crede cineva că aceşti oameni, la cea mai mică ocaziune vor fi făcând întrebuinţare de cuţitele din teacă.

Din contră, ei se ajută cu ele numai în lucruri economice şi la mâncare.

Când se ceartă şi se bat folosesc pumni sau aleargă la pari din gard şi cuţitele rămân în teacă nemişcate”.