Necazurile unor autobuze

„1 septembrie 1960, Hodorogit, a plecat într-o parte scârţâind din toate încheieturile, autobuzul 51.193, abia se tira spre garaj. Să-i plângi de milă, nu alta. Nici nu-şi potolise bine oftatul, când vecinul lângă care se opri (un alt autobuz) începu să-l descoase:

• Ce-i cu tine frate, ai şi venit de la Hondol? De ce alergi aşa ca un bezmetic?
• Da de unde. Nici măcar la jumătatea drumului n-am ajuns…
• Hai! Doar nu crezi că am vorbit serios. Mi-nchipuiam. Aşa hodorogit cum arăţi, mai degrabă te cred la doi paşi de I.C.M. decât de Hondol…Uşurel firtate, nu le lăsa aşa tare pe mine că mă dărâmi. Ce, nici oprit nu te ţin şuruburile? Ia să văd care-i buba. Mda! Ţi s-au rupt arcurile şi acum te lasă şi roata. Am spus eu: nu mai ai mult de trăit…
• Nu râde măi 31.045, că s-ar putea să-i iei locul, îi ţinu apărarea autobuzul 51.044, tovarăş de drum cu autobuzul 51.193. Eu abia de două luni îi ţin tovărăşie şi uite că-s aproape ca el. Cu hârtoapele alea…
• Ce tot bârfiţi acolo? Sări înţepat autobuzul 31.045. Nu-s cine ştie ce hârtoape. Şi dacă eşti tare ca mine, răzbeşti. Parcă eu n-am fost pe acolo?
• Ho, nu te mai lăuda. Ai fost şi tu de câteva ori. Atunci erau, nu erau gropi, dar să vezi ce-i acum. De ce crezi tu că a plecat 50.763 la Cluj? În plimbare, hai? Vai de capul lui în ce hal l-a adus drumul acesta. A trebuit să plece remorcat. Mai bine să ascultăm ce s-a întâmplat. Zi-i frate, nu cumva şoferul se uita aiurea şi te-a lăsat de capul tău?
• Nu-ţi face păcat! Şoferul mă îngrijeşte cât poate. Da parcă nu ştii drumul din Şoimuş spre Hondol? Cum mă ducea el aşa, atent, trecându-mă încet peste gropile mai mari, numai ce apare în dreapta o groapă că te lua groaza. Şoferul vrea să mă ferească şi coteşte la stânga. Ah, suratelor! Să fi văzut ce hurducătură. Mai să-i sară volanul din mână. Ce credeţi, în stânga era o groapă tot atât de mare ca şi cea ocolită. Să fi văzut pe bieţii călători ce au sughiţat. Acolo mi-am rupt arcurile. Şi noroc cu şoferul, că nu şi-a pierdut firea, că numai la o învârtitură de roată altă groapă mai hâdă decât celelalte. Cu siguranţă că dacă ajungeam la ea, nu mai veneam singur înapoi. Ce să vă mai spun, ascultaţi mai bine pe stăpânul meu, cum le povesteşte stăpânilor voştri.

Rezemat de caroserie, şoferul autobuzului 51.193 povestea altor şoferi întâmplarea care a făcut să lase pe călători în mijlocul drumului. După ce a spus cum s-au petrecut lucrurile, s-a pornit să-şi verse focul blestemând cu năduf drumul.

• Auzi acolo ce mai blestemă stăpânul tău. Uite că şi pe tine te afuriseşte. Vai de capul lui! Parcă drumul şi noi suntem de vină?, îl căină autobuzul 51.044. Auzi că şi stăpânii noştri tot de drum se leagă.
• Ce să le faci frate, începu autobuzul 51.193, abia oftând, şi aşezându-se de-a binelea pe geantă. Când rămân în pană sau li se întâmplă ceva, parcă vorbeşte gura fără ei. Vorba ta: ce, noi suntem vinovate? Aşa şi cu călătorii mei. De necaz şi-au vărsat focul tot pe drum şi pe mine. Doar câţiva au amintit pe adevăraţii vinovaţi. De cât să blesteme atât, mai bine s-ar duce toţi pe capul celor ce răspund de starea drumului. Aah! Că nu ies odată din birouri să-i prind în braţele mele…
• Pe cine să prinzi în braţe?
• Cum pe cine?! Pe Colonel Tudoran, preşedintele sfatului popular din Şoimuş, pe Mihuţ Cibian, preşedintele sfatului din Certej şi pe Vasile Dumitru, şeful secţiei drumuri şi poduri de la Sfatul popular raional Ilia.
• N-ai ce le face! Parcă sfatul raional şi sfatul regional nu ştiu de drumul acesta? Şi le-a făcut ceva celor de la drumuri, sau preşedinţilor comunali?
• Ce face? Numai să-i prind eu, cum am zis, în braţe. Şi să ţi-i port frate trei zile la rând prin hârtoape…Atunci să vedem dacă le mai dă mâna să amâne de la o lună la alta şi de la un an la altul repararea drumului.
• Bine, bine, dar la tine nu te gândeşti? Fi sigură că atunci se împlineşte vorba vecinului: ajungi la I.C.M.
• Mi-oi da eu sufletul, dar barem ştiu că atunci vor repara drumul.

Atenţie tovarăşi vizaţi! Închipuiţi-vă că în locul autobuzelor vorbesc oameni. Oameni care au fost nevoiţi să suporte hurducăturile drumului Şooimuş-Hondol; şoferi de camioane care zilnic fac câte 3-4 curse pe drumul care vă e atât de bine cunoscut. Nu credeţi că v-aţi lungit destul cu tărăgăneala? Până când veţi mai ţine acest drum (ştiţi prea bine importanţa lui în transportul industrial), în halul în care se află? Dumneavoastră nu vă pare rău de atâtea camioane şi autobuze – avutul nostru obştesc – care se distrug la fel ca autobuzul 50.763, care a trebuit să fie trimis la reparaţie generală la Cluj? La 1 septembrie, un nou autobuz şi-a rupt arcurile pe drumul de care răspundeţi. Câte arcuri credeţi că se vor mai rupe până ce veţi repara drumul?”. [„Drumul Socialismului”, Anul XII, nr.1779, 14 septembrie 1960].