„Nebunia” CEH în doar câteva exemple. Sau ce se întâmplă atunci când...

„Nebunia” CEH în doar câteva exemple. Sau ce se întâmplă atunci când lucrurile o iau razna într-un sector vital pentru energia românească, condus cu tupeu și cu un amatorism dezarmant!

DISTRIBUIȚI

Timp de citire: 9 minute

O nebunie întreagă se întâmplă în această perioadă în mineritul Văii Jiului și în așa-zisul sector energetic ce depinde sau a depins de acesta, iar aici ne gândim desigur la defuncta de-acum termocentrală de la Mintia. Nu că o întreagă nebunie n-a fost de vreo 20 de ani cel puțin, dar acum ce se întâmplă parcă e prea de tot și cerem guvernului să se implice mai mult decât până acum, inclusiv în privința acțiunilor ministrului Energiei, Virgil Popescu, sau ale celor din conducerea CEH, care, după ce au dus în cap și ce mai era, mai vor o dată, în sensul că și-ar dori să pună mâna și pe viitorul complex energetic ce se dorește creat de la zero. Adică, fiindcă e rost de salarii grase și de tot felul de facilități în scaune călduțe, unii, după ce s-au îmbuibat și au făcut praf tot sectorul minier de huilă, doresc, precum țânțarul, să mai sugă și ce mai este, în condițiile în care după asta ar urma o pensie lungă și liniștită.

Iată câteva exemple din „nebunia” de care vorbeam la început, o „piesă” de teatru cu actori știuți de toată lumea de prin Valea Jiului, indiferent că se cheamă miniștri, secretari de stat actuali sau foști, directori, administratori, sau membrii în consiliul de administrație, sindicaliști, politicieni și așa mai departe.

 

Exemplul nr. 1 – Sau cum să vrei să aduci cărbune din import ca apoi să spargi cazanele și ulterior să le cumperi la preț foarte mare…

Cei de la Mintia acuzau în primăvară, pe bună dreptate, că nu primesc cărbune de la minele din Valea Jiului. Cum să primească când de 31 de ani guvernanții n-au făcut investiții în utilaje și tehnologii de lucru moderne, în deschideri de noi orizonturi de lucru și așa mai departe? Cum? În plus, personalul calificat și cu experiență din abataje, de la frontul de lucru e tot mai puțin, doar cu hei-rup nu se poate face o muncă de bună calitate. De asta au avut grijă tot cei din guvern, indiferent de culoarea politică, care preț de două decenii și mai bine au tot disponibilizat și au lăsat, prin lege, ca la o vârstă tânără oamenii să plece din sistem. Ba chiar i-au forțat să plece și pe cei care doreau să mai lucreze! Fără oameni experimentați și cu oameni în foaie de boală, concediu fără plată, concediu de odihnă, zile libere cu lunile la peste 30% dintre angajați – atâția câți mai sunt, cum să dai producție și să trimiți cărbune la Mintia? Să fie clar, nu minerul conștiincios, care își vede de treabă și care muncește 6 ore în condiții grele pe zi, cât trei-patru oameni de rând la un loc, este vinovat! De vină sunt cei care au adus starea de lucruri aici, începând de la guvern și până la cei care au condus și conduc destinele CEH, unele măsuri luate fiind de-a dreptul bizare, asta ca să nu le zicem „atentat la siguranța energetică națională”, sau „interese obscure”, în antiteză cu interesele Statului Român și de care ar trebui să se ocupe mai pe larg instituțiile abilitate în descoperirea mânăriilor și furtișagurilor cu banii publici.

Partea amară a poveștii cu cărbunele continuă cu intervenția de la vârful consiliului județean, când tot în primăvară, mai marele de la județ, președintele Nistor ne spunea că s-au depus oferte la consiliul județean de către câteva firme pentru livrarea la Mintia de cărbune din import. Triumfalist, președintele anunța că dacă se va aduce acest cărbune, cu un conținut foarte mic de sulf, Mintia ar putea să funcționeze fără instalația de desulfurare impusă de UE conform normelor ecologice, noxele eliminate în atmosferă fiind foarte mici. Deși inițial nu a spus de unde va ajunge acest cărbune senzațional, care va scăpa Mintia de greutăți și de închidere – că, deh, nimeni nu s-a sinchisit în ultimii 31 de ani să achiziționeze și să monteze o instalație de desulfurare acolo, precum la Termocentrala Paroșeni. Oare de ce?… Oare nu cumva s-a dorit ca mineritul din Vale să nu mai fie folositor cam pe niciunde, asta după ce i se dăduse mineritului prima mare lovitură, aceea cu închiderea oțelăriei de la Hunedoara… Oare nu cumva se dorea de către politicieni și cei de la Putere, indiferent de partid, eliminarea „batalioanelor” de mineri definitiv, ne mai dorindu-se mase de oameni mari nemulțumiți care din când în când fac grevă și nu pot fi ținuți sub control?. Revenind la cărbunele lui Nistor… Imediat s-a aflat că era vorba de cărbune adus peste mări și țări tocmai din Indonezia!

La ceva timp, practic în această lună, actualul ministru al Energiei, Virgil Popescu, declara că lauda asta cu „cărbune slab, bituminos, mai puțin sulfuros” nu prea ține, deoarece după primele teste a explodat cazanul! Ministrul a dat pe gârlă și numele unei firme, „Rosatom Internațional”, susținând că această firmă a cerut în 2019 nici mai mult nici mai puțin decât vreo 13 milioane euro pe un cazan! De râsu-plânsu, nu altceva… Adică ăia aduc cărbune, ca să poată apoi să vândă cazane cu zeci de milioane de euro, cel puțin așa lasă de interpretat ce ne spune ministrul Energiei! Și atunci, de ce președintele de la județ o tot dădea prin aprilie cu importul de cărbune? Ceva e putred în Danemarca… via Hunedoara!

 

Exemplul nr. 2: recomandări ca Mintia „să nu fie vândută la fier vechi”! Vă dați seama la ce discuții „academice” s-a ajuns?

Nu, nu e poantă subtitlul, e recomandarea ministrului Energiei, făcută public administratorului judiciar al CEH! Sau, cel puțin așa susține ministrul Energiei Virgil Popescu că i-ar fi spus acestuia, „recomandând”, acesta e termenul susținut de Popescu pe un post de televiziune, „să nu vândă termocentrala la fier vechi (!) pentru că investitorul care va veni să poată pune în locul ei o termocentrală pe gaz natural sau orice altă formă de producere în bandă, dar NU cărbune”, pentru ca la Mintia să se poată produce cei 800 de megawați de care e nevoie, pentru această capacitate de producție „de interes național în sectorul energetic”, după cum tot ministrul ne spune.

Păi, bun, acum Mintia e „de interes național”, dar ajungem să vorbim de ea ca de un cal vândut la iarmaroc, în cazul de față vândută la fier vechi! Vă dați seama unde s-a ajuns! Vă dați seama cum și ce se discută! Vă dați seama care e așa numitul Program de reformă a sistemului energetic, când se discută ceva de genul „băi, ai grijă, nu vinde la fier vechi măgăoaia, că vine un cap sec și o cumpără și scăpăm de ea, dar luăm și bani mai mulți…”. Ce a ajuns Mintia! Ce a ajuns CEH și sectorul minier! Este uimitor ce se întâmplă, și primul-ministru ar trebui să intervină și să verifice ce vor să facă băieții ăștia! Dar, oare, pe premier îl doare la bască sau la chipiu de cazul CEH? Oare știe realitatea? Oare nu cumva e mințit și premierul, cum și alți și alți premieri au fost mințiți și „băieții deștepți” au făcut cum au dorit? Vom vedea, timpul dă răspuns la toate… dar din păcate să nu fie atunci prea târziu, nu doar pentru Mintia, pentru tot ce înseamnă minerit, atâta cât a mai rămas.

 

Exemplele nr. 3 și 4: producție de cărbune pe zi de la patru mine cam cât ar încăpea în vreo 20 de tiruri și „cad vagoanele cu cărbune precum popicele”!

Până la 600-750 de tone pe zi, „hai, vreo 800 de tone, maxim”, după cum ne informa la început de an directorul general al CEH Samuel Dioane, „că atât e plenul stabilit împreună cu ministrul”, dacă se extrag 400 de tone de la patru mine câte mai sunt, pe zi, e mare lucru! La ce haos este, nu e de mirare! Faptul acesta face ca Termocentrala Paroșeni mai multă să stea, decât să producă. Este jalnic să auzim că producția de huilă zilnică din Valea Jiului încape în vreo 15-20 de tiruri de 20 tone fiecare! Atâta, înainte, se dădea la un sector de la Mina Lupeni! Deci, o a treia nebunie ce se întâmplă azi la CEH… Dacă ar fi să o dăm și pe a patra tot aici, să nu uităm de deraierile repetate ale vagoanelor cu huilă de la Lonea, din cauza lipsei de întreținere a șinelor de cale ferată, lucru de care Samuel Dioane este total în afara problemei și pare că nici nu e prea tare interesat. Să nu uităm că în iarnă le spunea celor din presa centrală că din cauza gheții a deraiat trenul… asta însemnând, după logica dumnealui, că toate garniturile de tren din țara asta sau din lume deraiază când e frig… Măi, să fie! Nu le spunea celor din presa centrală că de ani de zile n-au echipă de întreținere a căii ferate de-acolo și că după ce producția de cărbune e cum e se mai și întârzie și periodic, o dată la câteva luni, din cauza vagoanelor căzute de pe șinele neîntreținute de CEH! Și doar pentru asta, ministerul trebuia să ia demult atitudine și să-l avertizeze pe directorul general să ia măsuri ca astfel de comedii să nu se mai întâmple! Dar nimic…

 

După ce a băgat CEH-ul în faliment, Dioane mai vrea o tură! De ce l-ar mai dori ministrul Energiei încă o dată?

Încheiem cu cea de-a cincea nebunie de la CEH… deși am mai putea enumera încă cel puțin cinci foarte mari.

După ce a dus în cap complexul energetic actual, se aude că Samuel Dioane, fost pesedist de frunte, actual penelist de succes și managerul CEH-ului falimentar ar mai vrea să „managerieze” și viitorul complex energetic pe care ministrul Energiei, Virgil Popescu vrea să-l înființeze în august. Sau poate prin decembrie la cum merg lucrurile. Că prima dată s-a zis finalul lui iunie, apoi iulie, iar ultima oară se vorbea ceva de august… Deci, și aici nu există un program clar stabilit și niște termene de care să se țină cont… caz tipic românesc.

Dioane ar mai vrea o dată, după care știe că va pleca la pensie liniștit, o pensie „mulțumitoare” și cu conturile mult mai pline decât atunci când a venit în fruntea CEH. Semn clar că la CEH se câștigă mai bine chiar și în faliment, decât atunci când cânți cu taragotul pe la nunți. Nu înțelegem, însă, de ce ministrul Energiei l-a mai ținut până acum în funcție? Oare să și-l mai dorească o dată? Ar fi mult prea mult pentru mineri, atâția câți mai sunt, dar și o palmă usturătoare aplicată mineritului de huilă. Care, iată, a ajuns la mâna lui Dioane, după ce a avut atâția și atâția specialiști adevărați, ingineri de frunte, nu doar ai Văii Jiului și mineritului! Alo, ministerule, se poate așa ceva?! Chiar nu se mai ține cont de nimic, chiar nu mai există respect față de acești oameni, chiar nu mai sunt de găsit ingineri chiar competenți prin CEH-ul acela?

Un alt pretendent la „fotoliul” de director general ar fi actualul director al Minei Lonea Alin Udvar. Și se pare că în „cărți” ar intra și directorul general de la Mina Livezeni, liberal și consilier local (și care parcă trebuia să iasă la pensie?), căruia un mare lobby i-ar face, așa se zice prin târg, organizația județeană PNL. Rămâne de văzut pe cine îl va agrea și actualul administrator special Cristian Roșu, tot liberal și șef de organizație la Lupeni (cel care și-a dat demisia dar… a rămas în continuare la încasare, că e mai bie așa la buzunar – n. ZVJ). Se pare că, deși n-o spune, Roșu nu agreează soluțiile „Dioane sau Durbacă”, ci mai mult soluția „Alin Udvar”, directorul Minei Lonea.

În fine, inginerii Cosmin Chiuzan, Floarea Dacian Andrei sau Gheorghiu George Octavian, aflați în funcții înalte la CEH sau directori de mine, sunt alte câteva nume vehiculate pe coridoarele CEH în ceea ce ar privi următorul director general al viitorului complex energetic.

Rămâne să vedem cu toții când va fi – și dacă va mai fi, care va fi numele directorului general al noului complex minier „Valea Jiului”, până atunci, în „pole position” fiind… „nemuritorul” Samuel Dioane! Oare de ce? Răspundeți singuri la întrebare… Sau, poate, ne spune domnul ministru.

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii