Maleia. Puţul 3. Mina Livezeni… / Haitele de câini vagabonzi terorizează momârlanii

Mergând pe firul celor spuse de Petre, am constatat că sesizarea telefonică este reală.

Puţul 3 de pe Maleia aparţine de Mina Livezeni şi se află situat pe teritoriul administrativ al municipiului Petroşani, deşi, la doi paşi, regăsim satul Jieţ, care aparţine de localitatea învecinată, Petrila. La răscrucea respectivă de drumuri cetăţenii sunt, realmente, terorizaţi de adevărate haite de câini care s-au aciuat şi s-au înmulţit de vreo doi-trei ani de zile. Încet, dar sigur, după cum ne spune momârlanul Petre, care circulă frecvent prin zonă, haita numără „nu se ştie exact, că n-am stat să-i număr pe fiecare, dar în orice caz, cu aproximaţie, vreo 3 căţele – care au acum pui de câteva săptămâni (cam vreo 3-4 fiecare), plus alţi vreo 10-15 câini, unii dintre ei dulăi adevăraţi, înspăimântători, de care orice om trebuie să ţină seama când trece pe-acolo, pe drumul public”.

Într-adevăr, realitatea din teren confirmă spusele momârlanului Petre: această haită reprezintă o adevărată pacoste pentru oamenii care trec pe drum încoace şi încolo. După cum susţine domnul Petre, ei sunt hrăniţi de „femeile de la degazare şi de cei care mai lucrează la pompe, în schimbul I şi II”. „Sunt un adevărat calvar, trec bătrâni, uneori copii, ei latră şi uneori atacă cu furie pe toată lumea ce trece pe drum şi, Doamne fereşte, de vreo catastrofă dacă nu se iau măsuri! Eu înţeleg că dulăii îşi fac treaba, încercând să răsplătească faptul că primesc de mâncare şi au unde să tragă, în curtea puţului, dar ce facem dacă se întâmplă vreo nenorocire? Nu e mai importantă viaţa unui copil, a unei bunici, a unor fiinţe omeneşti? Momârlanii noştri nu pot, de exemplu, trece pe-acolo decât cu mare greutate, cu oile, cu vacile… Nu e posibil aşa ceva, cineva trebuie să ia măsuri!”, mai susţine cetăţeanul.

De toate lucrurile acestea ne-am convins şi noi. Din păcate, n-am putut din cauza câinilor să intrăm, să stăm de vorbă cu oamenii, cum se procedează în mod normal, dulăii reperându-ne încă de pe drum.

Am lăsat-o aşa, dar mai apoi am stat de vorbă cu preşedintele ADI-Serviciul Judeţean pentru Ocrotirea Câinilor fără Stăpân, Adrian Cioran.

I-am explicat în câteva fraze cum stă treaba. „Cunosc zona, din păcate, nimeni nu ne-a anunţat până acum. Situaţia e delicată. E periculoasă treaba asta, săptămâna trecută în judeţul Vâlcea un om a murit tot din cauza unei astfel de haite care păzea un obiectiv. Eu voi trimite băieţii acolo, ce vom prinde pe stradă, e bun prins, dar ce nu e pe domeniul public, n-avem cum să prindem, că nu ne lasă legea. Dar voi cere acceptul conducerii Minei Livezeni să-i putem ridica şi atunci lucrurile se schimbă. Într-adevăr, nu au ce căuta acolo aşa de mulţi câini periculoşi. Şi niciunde nu doar acolo. Dacă au şi căţei mici sunt cu atât mai periculoşi”, ne-a declarat Adrian Cioran.

Aceeaşi situaţie poate fi regăsită şi la alte obiective miniere aflate în părăsire sau în semipărăsire, odată cu închiderea minelor. Problema n-ar fi că ei păzesc locul, devotamentul câinilor fiind cunoscut şi de apreciat, ar fi că în colţii dulăilor pot cădea pradă copii nevinovaţi care nu de puţine ori pleacă să se joace, nesupravegheaţi de adulţi, în zonele respective. Se pune legitima întrebare: cine va răspunde în caz de vreo nenorocire? De aceea credem că din timp, până nu apare vreun accident nefericit, trebuie luate măsuri, iar mai marii minelor şi complexului energetic sau a SNÎMVJ ar trebui să ia legătura cu cei de la serviciul judeţean de ecarisaj, în vederea capturării acestor câini periculoşi care s-au haiducit.