Cataloage Confort Media
Este posibil să vă amintiți de englezoaica despre care am scris în toamna anului trecut. Însoțită de doi tineri prieteni din Galați și de fiica lor, stabiliți în Regatul Unit, doamna Mandy Zoffo-Iley a ajuns la Vulcan în căutarea locului în care bunicul dumneaei a trăit vreme de zece ani.
Ceea ce știa englezoaica
este că italianul Gioachimo Zoffo ajunsese la Vulcan în anii douăzeci ai secolului trecut și că deținea o mină. Într-o fotografie veche bunicul ei se află în fața unei galerii de mină, împreună cu funcționari și mai mulți mineri. Ajunsă la Petroșani, primul cu care a luat contact a fost colegul și prietenul Marian Boboc, pe care l-a găsit la „Muzeul Mineritului”. El a fost cel care mi-i i-a dat pe mână, iar căutările noastre de atunci le-am relatat în reportajul apărut în ZVJ.
În afara unei vagi idei
cum că galeria din poză ar fi cea din Crividia, peste drum de casele de colonie, care acum e astupată, nu am găsit mai nimic. Nu mai e nici casa, undeva în zona fostei alimentare, în care familia Zoffo a locuit și nu am dat nici peste mormântul Annei, soția lui Gioachimo Zoffo, moartă la treizeci de ani și îngropată la Vulcan, dar nu se mai știe în care cimitir. După un deceniu, dumnealui s-a reîntors în Italia. Doamna Mandy este fiica unuia dintre băieții italianului care, după ce a stat înrolat în Africa, a plecat în Anglia unde a cunoscut-o pe mama englezoaicei care i-a cerut ajutorul lui Marian Boboc. În 18 octombrie 2021, după o zi de căutări, dumneaei a plecat cam dezamăgită. Nu găsise ceva palpabil care s-o liniștească sufletește.
Numai că o imensă
bucurie a cuprins-o zilele trecute când i-am trimis un document din 1929 în care apare numele bunicului ei. Acesta îi menționează pe antreprenorii Martin Dănilă și Ioachim Zoffo, cărora ar fi urmat să li se dea spre executare lucrări miniere la mina EST Petroșani. Documentul a fost găsit, firește, de neobositul meu prieten, scriitorul, documentaristul și istoricul Marian Boboc. E nevoie să vă mai spun ce ușurată sufletește s-a simțit doamna Mandy Zoffo-Iley atunci când l-a văzut?
În fine, a primit
ceva oficial care-i atestă prezența bunicului său în Valea Jiului. Chiar ca antreprenor de lucrări miniere, dacă nu ca proprietar al unei mine, așa cum a crezut dumneaei. Doamna Mandy m-a rugat să-i transmit lui Marian aprecierile ei sincere („Really appreciate Marians time – so kind of him please thank him for me – look forward to seeing any further documents in the future – thank you too for keeping in touch”) și rugămintea de a-i mai trimite și alte documente de acest fel, în caz că va da ele. Sunt sigur că Marian s-a gândit deja la asta.
Zoff de la Dino… Zoff. Bucuria istoriei
„Vizita doamnei Mandy Zoffo-Iley la Muzeul Mineritului m-a emoționat foarte mult. Ca unul care am scris zeci de cărți despre istoria Văii Jiului, am avut șansa de puține ori să cunosc descendenți ai unor oameni care au participat activ la viața interbelică în Valea Jiului. Unul dintre aceștia este și acest enigmatic domn Zoffo. Vizita doamnei Mandy s-a întâmplat într-o duminică. Îmi amintesc că, furat de discuțiile despre bunicul ei, în fapt, despre istoria Văii, am stat mult peste program. Acesta e farmecul poveștilor istoriei, te face să uiți de multe rigori… I-am spus atunci că nu cred ca bunicul ei să fi fost proprietar de mină. Mă bazam pe faptul că în documentele cercetate, și am studiat câteva… zeci de mii, nu am întâlnit acest nume. Care mi-ar fi rămas în minte, datorită asemănării sale cu numele celebrului portar Dino Zoff. Zoff, Zoffo… Am avansat atunci părerea, ca ipoteză de lucru, că strămoșul d-nei Mandy e posibil să fi fost unul dintre cei care prestau diverse servicii minelor din Valea Jiului, care erau denumiți generic antreprenori. I-am promis în acea duminică doamnei Mandy că, dacă voi găsi ceva (fără să-i promit că… voi găsi…), vreo referire cât de mică despre bunicul ei, o voi înștiința de grabă. Nu am mai fost de mult în arhive, din cauza mai multor motive, asupra cărora nu adăst aici. Recent, mi-am reluat cercetarea lor. Și, căutând o referință despre Mina Est din Petroșani, am dat și de un document din 1929. În care, bucurie mare pentru mine, apare numele bunicului doamnei Mandy. Este vorba de o adresă din 6 mai 1929 a Direcției Minelor societății Petroșani către Direcțiunea Generală București – Serviciul Tehnic despre unele lucrări individuale care trebuie executate la Mina Est. Fiind foarte scurtă, o pot reda aici: Pentru executarea lucrărilor de lărgire și betonare a suitoarelor cu rambleiaj hidraulic, între orizontul 620 și 650 al minei Est din Petroșani, valoarea lucrării – 139.000 Lei, precum și pentru executarea lucrărilor de lărgire și betonare a suitoarei între orizontul 620 și 670 al minei Est din Petroșani, valoarea lucrării – 301.596 Lei, am cerut oferte de la antreprenorii Oscar Martina, Zoffo Dănilă și Zoffo Ioachim. Cu onoare, vă rugăm, să binevoiți a aproba ținerea licitației în data de 16 Mai a.c.”. După cum se vede, în adresă apar nu unul, ci… doi Zoffo! Numele lui Zoffo Dănilă, zidar, l-am găsit într-un șir de donatori la un eveniment caritabil petrecut în 1927 la Lupeni. Însă, bunicul doamnei Mandy este Zoffo Ioachim. E lesne de bănuit că prenumele său, Gioachimo, a fost românizat în Ioachim. Întrebarea pe care mi-o pun acum: oare, cei doi Zoffo se înrudeau sau era doar o potriveală de nume? Vezi, tu, Ghiță, de aceea e frumoasă viața unui pasionat într-ale istoriei… Bineînțeles că, dacă voi mai găsi vreo referință despre repausatul domn Gioachimo Zoffo o voi livra cu rapiditate ș plăcere doamnei Mandy. E reconfortant când văd că istoria, în cazul de față un document comercial peste care ești tentat să treci în grabă, produce bucurii”, mi-a povestit Marian Boboc. Care, și prin rezolvarea acestei „enigme” istorice, își merită cu prisosință renumele de „Mr. Document”, lansat recent de dr.ing. Artur George Găman în prezentarea unei cărți despre catastrofa minieră de la Mina Livezeni din 1980.
