Cataloage Confort Media
Prezenţa energeticienilor la negocierile care se duc, în aceste zile, la CEH a generat mirare nu doar în o parte a lumii sindicale, ci şi în mass media. Cum se poate ca, după ce Bebe Nica l-a ţinut departe de tot ce însemna discuţii cu mai marii complexului, Sindicatul Liber al SE Paroşeni să facă front comun şi să-i stea la dreapta „Muntelui” la actualele negocieri?
Mihai Lorincz,
preşedintele Sindicatului Liber de la Termocentrala Paroşeni, cel mai îndreptăţit să-mi răspundă, mi-a spus că, împreună cu Sindicatul Independent de la Mintia şi cele două sindicate miniere de la Lupeni, are împuternicirea Federaţiei „Energetica”, de a negocia cu comisia rânduită de către CEH. „Apoi, a continuat preşedintele SL de la Paroşeni, membrii noştri de sindicat au insistat să fim aici. Să lăsăm deoparte tot ce ne-a dezbinat până acum, să facem front comun şi să încercăm să salvăm ceva din drepturile salariale şi celelalte care li se cuvin angajaţilor”.
Aceasta a fost opinia
lui Mihai Lorincz, total diferită de a altor lideri şi chiar a unor membri de sindicat. Aceştia cred că energeticienii, cărora Bebe Nica – şeful „Muntelui” şi beneficiar al unor privilegii incredibile acordate de faraonii care s-au perindat la cârma complexului – s-a ostoit să se dea un pic la o parte şi le-a făcut loc energeticienilor la masa negocierilor doar cu un scop. Acela de a-i discredita pe liderii lor şi de a le pune şi lor pe umeri ceva din vina pentru care colosul industrial hunedorean este foarte aproape de funeraliile care i se pregătesc.
Pe Bebe Nica
îl înţeleg de ce vrea să resusciteze muribundul. Cu el declarat decedat, preşedintele de la „Muntele” devine imediat un N(e)ica nimeni. Lipsit de maşini de servicii, de deconturi grase şi de alte beneficii doar de el ştiute, el îşi va petrece timpul în faţa garajului, cum fac pensionarii obişnuiţi, iar nimeni nu-l va mai băga în seamă. De aceea nu am înţeles ce caută, acum, Mihai Lorincz alături de un asemenea specimen pervers care, tot timpul, s-a dat tot reprezentativ?
Să ne amintim
tot din paginile ZVJ, că, până mai ieri, acelaşi Bebe Nica l-a ţinut numai în şuturi în cur şi cât mai departe de cei care trebuie să le dea ce le aparţine pe drept angajaţilor, iar oamenii lui l-au ameninţat direct în curtea CEH-ului. A uitat Lorincz toate astea? Sau să nu fi ştiut Mişi de atitudinea fermă şi intransigentă a liderului de sindicat Adrian Jurca, al cărui punct de vedere a apărut, ieri, pe pagina I a ziarului nostru? Nu aş crede.
De aceea îmi
vine să cred că prim-ministrul va fi mai interesat de dezvăluirile lui Jurca, decât de aburelile lui Nica. Pe care eu însumi l-am văzut ieşind cu faţa ofilită de la întrevederea de zece minute pe care vicepremierul Vasile Dîncu i-a acordat-o. Acum, dacă tot s-au aşezat la masa negocierilor, un singur lucru le lipseşte celor de acolo. Câte o lumânare aprinsă în mâna fiecăruia dintre ei.
