Nu ştiu cum se face, dar auzi de câte una care te pune pe gânduri numai când Gheorghe Ile e plecat cu vreo treabă. Nu-l ridic în slăvi, dar pe el tot îl mai vezi bătând la pas Vulcanul.
Marţi noaptea,
Miercuri,
cele două bănci – dacă nu cumva, între timp, au zburat şi ele – îşi sprijineau tălpile, din care dispăruseră şuruburile cu care fuseseră ţintuite, pe pavelele scoase şi ele de la locul lor. Câţiva locatari din blocul de alături au fost primii care au observat dispariţia băncii. Pe care nu cred c-ar fi trebuit să fii David Copperfield, ca s-o faci nevăzută.
Cu o dubiţă parcată
la capătul dinspre scări al străzii poţi să dispari cu două-trei bănci o dată. Nu ştiu dacă poliţiştii locali ai lui Ile vor da peste făptaş. Asta, fiindcă, nu e doar părerea mea, ea se va fi relaxând, acum, foarte bine şi fără cuie în picioare, în grădina vreunei gospodării aflate cine ştie unde. Dar treaba e alta. Unde sunt, mai ales noaptea, cei care ar trebui să vegheze, pentru ca asemenea lucruri să nu se întâmple?
Miercuri şi joi,
primarul Vulcanului a fost plecat din localitate. Pe viceprimarul Cristian Merişanu l-am zărit, miercuri, după ce am ieşit din clădire. Traversa bulevardul, cu telefonul la ureche, grăbit să ajungă la el în birou. Să-l fi informat cineva, taman în acel moment, despre problema apărută la câteva zeci de metri de primărie, iar el să se fi grăbit într-acolo? Mira-m-aş. A trecut campania electorală, iar hărţile şi documentele utilizate, atunci, ca hârtii de recuzită au fost uitate cine ştie pe unde.
Gheorghe OLTEANU