La Vulcan, români și sârbi s-au prins în horă

Am auzit zicându-i-se în diferite feluri. Defilare cu torțe, retragere cu torțe (unde o fi fost tragerea?!), paradă cu torțe etc. Dar, oricum ar fi numită, acțiunea care, de câțiva ani, se organizează, în seara zilei de 24 Ianuarie, la Vulcan, este, totuși, singulară în peisajul Văii Jiului. Și nu numai.

Zic asta, fiindcă
am stat de vorbă cu persoane din alte județe ale țării și am aflat că în alte părți nu se întâmplă așa ceva.  Așa că, din punctul acesta de vedere, administrația publică vulcăneană și consiliul local au o bilă albă ca zăpada. Joi dimineața, a plouat destul de tare. Nu chiar cum am auzit că turna în alte orașe, dar destul, încât să pună sub semnul întrebării buna desfășurare a acțiunii. Noroc că, spre după-amiază și, apoi, după căderea serii, ploaia s-a transformat în burniță, astfel că torțele aprinse nu au fost în pericol.

Manifestarea era programată
să înceapă la ora 18:00. Unii participanți au ajuns, însă, în parcarea de la ”Profi” chiar cu o oră mai devreme. Pe la șase, perimetrul era un furnicar de oameni. Dacă nu s-ar fi știu de defilarea cu torțe, ai fi zis că s-a ”băgat ceva” la acest supermarket din partea de vest a orașului. Alții care se adăpostiseră peste drum, sub ștreașina magazinului de mobilă, au ieșit de acolo numai după sosirea oficialităților. Acestea au întârziat cam o jumătate de oră. Oarecum de înțeles, dacă ținem seama că invitații sârbi nu puteau fi luați pe sus și duși la defilare imediat după ce au ajuns la primărie.

Oaspeții, în număr
de zece, au venit din orașul sârbesc Bor, situat la circa 150 de kilometri de la graniță. Adică, într-unul din fostele state componente ale Iugoslaviei, vorba nostalgicului Ile. Primarul sârb nu a putut veni, fiindcă intervenise ceva care l-a împiedicat să facă deplasarea.  Ca atare, în lipsa domniei sale, delegația era compusă din consilieri locali, profesori și oameni de afaceri.  Asta explică faptul că, la defilare, i-am văzut pe domnii Costel Avram de la Consiliul Județean Hunedoara și pe omul de afaceri Emil Părău, alături de doi oaspeți, o doamnă și un domn din Serbia. Acestora le-am și făcut o poză, rugat fiind de omul de afaceri lupenean.  Apoi, în raza mea  vizuală au mai apărut domnii Georgel Lascăr, Nicolae Gui, Ioan Dărăban, Sorin Apostu, Aidin Onuc, Gheorghe Jugănaru și Constantin Dicu. Sper să nu-l fi uitat pe vreunul. Cei mai mulți dintre dumnealor se cunoșteau cu sârbii, fiindcă, la invitația omologilor de la sudul Dunării, și domniile lor vizitaseră orașul Bor.

Odată oficialii prezenți,
organizarea s-a făcut repede. S-au împărțit torțele, iar Gheorghe Ile, în ținută militară și cu eșarfa tricoloră pe piept, dădea ordine în stânga și-n dreapta. Butonul de comandă era activat și la vicele Cristian Merișanu care avea grijă cine să stea în spatele gărzii militare. Apoi, pe muzică de fanfară, coloana s-a pus în mișcare. Muzicanții erau urmați de drapelul tricolor purtat de ofițeri în rezervă și retragere. Colonelul (r) Virgil Sanda purta în mâini portretul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. În spatele militarilor rezerviști și în retragere veneau primarul Gheorghe Ile, care o  ținea de mânuță pe una dintre nepoțele, vicele cu familia, consilieri locali, oamenii de afaceri enumerați, elevi de  liceu și destul de mulți locuitori ai Vulcanului.

Traseul pe care
s-a deplasat coloana s-a terminat la sensul giratoriu, încă împodobit cu iluminatul de la sărbători, de la intersecția bulevardului cu străzile Preparației și Traian. Aici, s-a încins hora pe acordurile cântecului Hora Unirii. După câteva rotații, Ile s-a desprins din dispozitiv și a comandat: ”Toată lumea la primărie la un ceai fierbinte și un vin fiert”. Puțini au fost cei care nu i-au executat ordinul și au preferat s-o ia spre casă. Celor care au ajuns la parterul clădirii albastre nu le-a părut deloc rău pentru alegere. Vin fiert și preparat cu toate alea a fost la discreție. Cârnații polonezi, și ei fierți bine, au ajuns la toată lumea. Ba, au mai și rămas. Fără să facă pe nebunul, s-a simțit super și simpaticul Miși, cel care, între două internări la psihiatrie, în decembrie a fost atins cu cuțitul într-unul din G-uri. Cunoscându-i apucăturile, un polițist local a fost cu ochii pe el cât timp acesta a zăbovit în primărie. Omul în uniformă a răsuflat ușurat când l-a văzut că iese singur pe ușă. Nu a fost nevoie, ca să-l ia pe sus.