La Petroşani / A fost celebrată „Ziua Brâncuşi”

Aşa cum vă spuneam şi în materialul care a precedat evenimentul, organizatorii au pregătit mai multe lucruri atractive pentru cei care au asistat, peste 100 de oameni din toate sferele de activitate. Am începe să vorbim, în primul rând, de cele două expoziţii, care au „aerisit” şi înfrumuseţat cadrul sălii, pozele alb-negru expuse, care prezintă în succesiune cum s-a realizat Coloana Infinite la Petroşani şi cum s-a montat ea mai apoi la Tg-Jiu, fiind într-adevăr de excepţie, ca să nu spunem rare sau unele chiar unice! E bine că într-un supliment prezentat în ediţia de joi a ZVJ aceste poze vor rămâne pe veci şi în arhiva ziarului nostru putând fi văzute pe tot mapamondul.

Cea de-a doua expoziţie, intitulată sugestiv „Brâncuşi în filatelia română”, a fost şi ea deosebită, contribuţia cunoscutului colecţionar şi iubitor de filatelie Ovidiu Rizopol fiind decisivă în acest sens.

Iar lucrurile nu se opresc aici, tot Ovidiu Rizopol, sprijinit de Asociaţia „Petro Aqua” şi de prietenul şi colegul dumnealui Imre Szuhanek, a reuşit ca pentru această ocazie să scoată şi un „Caiet Petro Aqua”, al unsprezecelea număr, intitulat: „Istoria realizării Coloanei Infinite la Atelierele Centrale Petroşani”. Din punctul nostru de vedere, chiar dacă şi celelalte zece caiete au subiecte de excepţie şi tratează chestiuni mai mult decât interesante, acest ultim număr este primul din punct de vedere al valorii celor consemnate! În sensul că vine cu noi informaţii legate de Constantin Brâncuşi, de turnarea Coloanei Infinite, de Atelierele Centrale Petroşani faţă de cele publicate într-un caiet anterior, dar vine şi cu cele 24 de poze şi scrisorile, în formă lizibilă, primite de inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan de la Constantin Brâncuşi ori viceversa, ori de la cei care au participat la turnarea Coloanei la Petroşani (multe după ani şi ani!), toată corespondenţa şi pozele fiind primite de către Asociaţia „Petro Aqoa” Petroşani de la doamna Sorana Georgescu-Gorjan, Cetăţean de Onoare al municipiului Petroşani, şi căreia credem că se cuvine să-i mulţumim toţi pentru gest.

care n-a putut ajunge la eveniment, din cauza distanţei şi a unor probleme de sănătate, mesajul unei tinere din Vulcan adresat maestrului, ca un fel de convorbire imaginară cu acesta, şi toate discursurile care au avut loc în sală au dat un bun tonus şi multă calitate evenimentului şi au adus, poate pentru prima dată la Petroşani, acea încărcătură emoţională legată de acest mare OM, mare SCULPTOR şi mare ROMÂN, Constantin Brâncuşi.

Alte două  momente trebuie punctate neapărat. Colegul nostru, jurnalistul şi scriitorul Marian Boboc, împreună cu consilierul local şi scriitorul Valeriu Butulescu, ambii membri ai Uniunii Scriitorilor, au primit din partea primarului, fiecare, Premiul „Excelsior”, care se acordă de primărie şi consiliul local pentru personalităţile care promovează imaginea culturală a Petroşaniului în ţară şi în lume.

„Înainte de a mulţumi consiliului local şi primăriei, vreau să le mulţumesc celor care m-au sprijinit şi mă sprijină în fascinanta aventură a descoperirii istoriei Văii Jiului, Asociaţiei Rosa Multiflora – domnului Costel Avram – preşedintele acesteia; domnului Emil Părău, domnului primar Iacob-Ridzi, domnului primar Resmeriţă şi altor prieteni de-ai mei, fără de care n-aş fi putut să adun atâtea lucruri interesante despre Valea Jiului, despre trecutul Văii Jiului. Acest premiu mă onorează, mă obligă şi vă mulţumesc pentru recunoaşterea muncii mele”, s-a adresat de la microfon Marian Boboc, după primirea diplomei din partea primarului.

Ţinând cont că joi a fost şi ziua de naştere a edilului Petroşaniului, Marian Boboc n-a scăpat ocazia să dăruiască acestuia o carte din partea redacţiei ZVJ, un volum cu semnificaţii aparte pentru toţi liberalii Văii Jiului, „Liberalii lui Mioc”, redactorul-şef punctând astfel cu substrat, într-un ton vesel şi neaşteptat, trecerea de curând a lui Tiberiu Iacob-Ridzi în PNL. Acest gest a fost savurat de toată sala, oamenii apreciind ideea aceasta cu zâmbete largi şi cu bună dispoziţie, acest fapt putându-se vedea inclusiv pe feţele consilierilor locali social-democraţi (prezenţi în totalitate la eveniment alături de cei liberali).

„Astăzi nu e doar ziua lui Brâncuşi, pe care-l omagiem cu o zi mai devreme de fapt, e şi ziua domnului primar şi de aceea vreau să-i ofer şi eu un premiu, o carte de care cred că va avea nevoie pentru studiu aprofundat. E vorba de cartea Liberalii lui Miocu”, a spus pe scurt Marian Boboc. „Da, mulţumesc de cadou, chiar o să citesc cartea…”, a venit răspunsul dat de primar. Care după răspuns şi gesturi, s-a văzut că a fost luat prin surprindere, dar a gustat rapid gestul.

Am reţinut câteva ceva din discursuri legat de Constantin Brâncuşi şi opera sa turnată la Atelierele Centrale Petroşani, Coloana Infinită.

„(…) Cum spune şi Brâncuşi, voi nu ştiţi ce vă las eu, cred că ar trebui şi noi, administraţia locală să ştim ce avem noi la Petroşani şi de aceea va trebui să punem mai mult în valoare faptul că Brâncuşi a stat o lună de zile la Petroşani şi faptul că aici s-a realizat Coloana Infinită. Lucruri, cu siguranţă, foarte importante pentru municipiul Petroşani, pentru turismul cultural dacă vreţi, pentru simbolistica şi istoria Petroşaniului. Chiar dacă Brâncuşi s-a născut în Gorj şi ansamblul monumental de la Tg-Jiu este centrul creaţiei lui Brâncuşi în România, cred că Petroşaniul are loc în ceea ce înseamnă acest nume important în lume şi în lumea aceasta a marilor personalităţi vizionare mondiale, pe care secolul trecut l-au dat. Încă o dată vă mulţumesc şi vă asigur de tot sprijinul meu şi al consiliului local în toate demersurile care se vor face şi de-acum încolo în acest sens, având ca scop legătura aceasta dintre Brâncuşi şi Petroşani”, s-a adresat celor din sală primarul Tiberiu Iacob-Ridzi.

„(…) Aş continua tot cu nişte vorbe înţelepte ale lui Brâncuşi, care spunea aşa: Coloanele mele, am făcut mai multe, dar doar una dintre ele a reuşit să-şi ia drum spre cer. Aceasta este cea construită la Petroşani… Aş vrea să vă prezint acum puţin cadrul sălii… În dreapta mea vedeţi o expoziţie filatelică foarte apreciată pe plan naţional, cu unele piese extrem de valoroase, iar cine are timp poate să stea după eveniment şi să admire frumuseţea ştampilelor. Sunt extraordinare şi ce vedeţi face parte dintr-o lume aparte, plină de frumuseţe şi plină de imaginaţie pentru cine le realizează. În stânga, avem cu ajutorul doamnei Sorana Georgescu-Gorjan un set de fotografii făcute în 1937 de inginerul-şef, autorul concepţiei lucrării de la Petroşani, Ştefan Georgescu-Gorjan. Acolo se poate vedea pe două poze şi Brâncuşi fotografiat din spate, căci nu se lăsa fotografiat sau filmat. Referitor la Caietul Petro Aqua nr. 11, pe care îl lansăm azi, pot spune, în primul rând, că mă bucur că a putut fi gata o dată cu acest eveniment (…). Judeţul Hunedoara are o contribuţie aproape de 100% la tot complexul brâncuşian de la Tg-Jiu. Şi să spun succint de ce: toată piatra de la monumentele complexului este de la Cariera Banpotoc aflată la 12 km de Simeria (…) Firma Pietroasa din Deva a realizat cele 42 de scaune, pe care le-a făcut la Deva şi apoi le-a livrat la Tg-Jiu. Maeştrii pietrari de la firma Pietrosa din Deva, conduşi de un celebru maestru pietrar, Meier, s-au dus la Tg-Jiu, la dorinţa lui Brâncuşi, unde au sculptat până în faza finală brută Poarta Sărutului! Brâncuşi a venit apoi în vara anului 1968 şi a definitivat Poarta cu geniul lui. Nu mai spun de costul Coloanei Infinitului şi faptul că ea s-a realizat la Atelierele Centrale Petroşani, judeţul Hunedoara. Să nu se uite că costul Coloanei a fost integral suportat de Societatea Cărbunelui Petroşani, s-au plătit 2,5 milioane lei în 1937. Pe urmă transportul: aceiaşi muncitori de la ACP s-au deplasat la Tg-Jiu, au făcut acolo fundaţia, au pus Coloana. Se vede foarte clar şi în imagini, e echipa acolo, lucruri de necontestat. Deci aportul judeţului Hunedoara este extraordinar. Am participat împreună cu domnul Szuhanek de la Petro Aqua  la vreo trei simpozioane la Tg-Jiu, legate de maestrul sculpturii Brâncuşi. Am fost acolo inclusiv la momentul când s-a lansat documen­taţia la UNESCO, respinsă din nefericire. S-au discutat foarte multe de fiecare dată la Tg-Jiu, dar foarte puţin, extrem de puţin de Petroşani, de turnarea Coloanei, de judeţul Hunedoara, de carieră sau meşterii pietrari. Şi în literatură sau ziarele de Gorj se vorbeşte foarte puţin, ca şi cum Coloana Infinită s-a teleportat din cer… În ultimul timp, mai degrabă acum câteva zile, l-am auzit în sfârşit pe fostul ministru al Educaţiei, Marga, vorbind de Petroşani pe acest subiect. Eu cred că trebuie să facem tot ce se cuvine pentru a nu lăsa lucrurile aşa, în anonimat, faţă de aportul Petroşaniului şi judeţului Hunedoara legat de ansamblul brâncuşian de la Tg-Jiu. Lumea toată trebuie să ştie aceste lucruri, să le recunoască, iar Petroşaniul şi echipa de la ACP trebuie scoase în faţă, dându-li-se ceea ce merită (…). Mulţumesc domnului Dumitru Velea, care a făcut o extraordinară prefaţă a acestui ultim caiet scris de mine, nici n-am cuvinte să mă exprim ce bine a punctat totul şi ce frumos a scris! Mulţumesc celor care m-au sprijinit în organizarea acestui eveniment, domnului primar, primăriei, colegilor mei din Petro Aqua, presei scrise şi tv, precum şi dumneavoastră pentru prezenţă şi interes”, a specificat printre altele Ovidiu Rizopol.

a vorbit despre un subiect interesant, tăcerea presei locale din 1937: „Am răsfoit toată presa judeţeană care apărea în 1937. Din păcate, nu am văzut nici măcar două rânduri de prezenţa lui Brâncuşi în Valea Jiului, în Petroşani, sau despre cum a fost transportată Coloana la Tg-Jiu, o operaţiune care a fost destul de amplă. Deci, e foarte interesantă această tăcere a presei, iar pentru colegii mei din presă şi pentru mine reprezintă un exemplu clar că presa NU trebuie să tacă niciodată!”.

Dacă Mircea Baron a făcut o lungă expunere, foarte didactică, deh deformaţie profesională, de peste 30 de minute, Valeriu Butulescu a expus mai mult decât interesant şi inedit câteva gânduri şi idei legate de geniul român, mărturisite publicului prezent în stilul propriu caracteristic, adică unul liber, improvizat pe moment, dar inspirat, plăcut şi amuzant. În doar nouă minute scriitorul a reuşit să pună pe tapet foarte multe idei, în cascadă, aşezate însă toate într-o paletă de ansamblu şi spirit românesc a tot ceea ce a însemnat şi înseamnă Brâncuşi pentru români. Iată un paragraf elocvent din discursul lui Valeriu Butulescu: „(…) Destin împlinit, dar totodată enigmatic… Un copil se naşte într-un sat obscur de ţară, departe de civilizaţie, fără electricitate, departe de şcoală. Totuşi, un destin fericit îl ajută. Fuge. Avea mereu obsesia marilor centre, pentru că fuge la Tg-Jiu, acela fiind centrul lumii lui la vremea respectivă… Şi unde fuge? La un meşter dogar care făcea butoaie! De-atunci se vede că-l atrăgea pe Brâncuşi acest element, LEMNUL! Este recuperat şi dus cu oile să le păzească pe valea frumoasă a Bistriţei, unde are parte de prima lecţie de sculptură, văzând acolo cum apa are răbdarea de a şlefui o piatră! Vede acele figuri ovoidale, în care deja vede geneza, vede simbolul operelor care vopr veni. Şi iarăşi fuge… De data asta fuge la Craiova. Este pe undeva obsedat de această axă a Jiului, Craiova-Tg-Jiu, iar mai târziu Craiova-Tg-Jiu-Petroşani-Valea Jiului. Pentru că toate sunt legate de această minunată apă. La Craiova, din gară, unde merge? Într-o cârciumă. Dar nu pentru ca să bea ci să se angajeze. Ajunge la nişte oameni extraordinari, pe care istoria îi neglijează, nu există o stradă măcar care să le poarte numele în Craiova, deşi ei au fost decisivi în ceea ce priveşte traseul ulterior din viaţa lui Brâncuşi! Fraţii Spirtaru, căci despre ei este vorba, îl angajează. Spală halbe de bere şi face tot felul de lucruri şi la un moment dat cineva îl vede, pentru că omul acesta avea un talent extraordinar în a face lemnul să vorbească. Face dintr-o cutie de portocale o vioară, la care cântă! Asta îi determină pe aceşti oameni minunaţi să îl trimită la Şcoala de Artă şi Meserii, de acolo merge, deja, la Bucureşti, practic trece deja peste o apă mai mare, Dâmboviţa. Studiază la Institutul de Artă Bucureşti şi de-aici, iar destinul e iar unul fericit, ţăranul din Gorj, puiul de copil al Gorjului merge la Paris. Acolo erupe talentul lui, în dulcele stil clasic, fiind tot mai cunoscut şi apreciat: face bustul de general al lui Carol Davila şi multe altele… Dar momentul de ruptură spre o altă viaţă este opera Rugăciunea (…)”.

Nu înţelegem de ce niciun vorbitor nu a adus în discuţie situaţia actuală dezastru­oasă a fostelor Ateliere Centrale Petroşani, locul unde a fost turnată Coloana Infinitului. Să fie vorba de frica de a nu deranja pe cineva? Nu credem că Brâncuşi poate fi recuperat de Petroşani în afara Atelierelor Centrale Petroşani (A.C.P.). Aşa putem să citim toate aforismele lui Brâncuşi și ale lui Butulescu, că n-am făcut nimic pentru el, dacă nu arătăm şi starea fostelor A.C.P.

Dacă celor care vor să aşeze pe un piedestal aportul Petroşaniului şi judeţului Hunedoara în opera lui Constantin Brâncuşi le este frică să spună public cu subiect şi predicat că locul unde s-a turnat Coloana Infinitului a ajuns un dezastru din cauza lui cutare sau cutărescu, atunci nu are rost să se organizeze colocvii şi paracolocvii. Ar fi fost interesant ca joi, 18 februarie, să fie prezen­tate şi câteva fotografii din interiorul fostelor ACP… Poate data viitoare!