Cataloage Confort Media
În prima zi de Crăciun am fost la biserică. De fapt, la două. Sunt un tip credincios, e adevărat, dar nu prea bisericos, trebuie să recunosc. Fiind frumos afară şi aflat la o plimbare, am simţit în mine că n-ar fi rău să trec şi pe la casa Domnului. Mai ales că era zi de mare sărbătoare creştinească.
La sfânta biserică
având hramul Sfântul Nicolae, cea de lângă popicărie, slujba era gata, numai că destul de mulţi enoriaşi rămăseseră în biserică, împreună cu părintele Onuţ Ionel. Venise, ca să colinde, o trupă de crai. Nu, nu erau cei din Paroşeni, cum am crezut la început. Băieţii erau din Lupeni. Asta am aflat-o de la tipul costumat în popă, care aştepta afară, ca să-i vină rândul. Cum au ajuns la Vulcan? I-a chemat nu ştiu cine, asta după ce au prezentat, în mai multe locuri, la ei în oraş, sceneta cu Naşterea Domnului.
La biserica
cu hramul „Duminica Orbului”, cea de la şosea, peste drum de parcul şcolii unu, slujba religioasă era încă în desfăşurare. Mi-a plăcut şi am stat până la capăt. Inclusiv la operaţiunea de miruire pe frunte şi pe mâni. Părintele paroh Nicolae Nuţă mi-a zâmbit şi mi-a urat sărbători fericite! La fel i-am dorit şi eu sfinţiei sale. Puţin înainte de a ieşi, un cunoscut, cred că face parte din comitetul de conducere, mi-a spus că i-a plăcut că am venit la slujbă la biserica aceasta. La noi, cum s-a exprimat el. Am avut impresia că răspunsul meu l-a nedumerit puţin: Păi cum să nu vin, dacă aici am fost botezat?!
