Cataloage Confort Media
Se spune în popor că minunile nu țin mult. Așa e și cu sala de așteptare și toaleta de la Gara Petroșani, nou-nouțe, ca toată clădirea gării reabilitată total sau ca peroanele tot la fel, dar care, în anumite perioade, de timp sunt închise.
Da, ați citit bine, există un program pus pe ușă, prin care se arată că sala de așteptare este deschisă numai în anumite intervale orare. În rest, ea stă închisă, ca și toaletele de altfel!
Din câte am înțeles, această măsură a fost luată din cauza anumitor cetățeni puși pe rupt și spart, toaleta femeilor fiind cea mai afectată la nicio săptămână după ce a fost pusă în funcțiune! Pe ușă este specificat, totuși, printr-un anunț scris mare, că cei care au legitimații de călătorie pot să ceară cheia de la personalul gării. Așa ceva nu s-a mai pomenit, sălile de așteptare fiind închise eventual pe perioada nopții, și atunci dacă nu circulă trenuri de persoane! Să nu mai spunem că poate unii stau să aștepte pe cineva care vine cu trenul, deci, de unde tichet de tren?
Într-adevăr, e de neconceput ca un lucru nou să fie rupt de vandali și proști într-o clipă, dar asta nu e vina omului civilizat, onest… Ca și în cazul toaletelor. Păi, dacă chiar atunci îl trece pe călător și e urgență mare, ce va face acesta dacă nenea cu cheia nu se află momentan în birou, firește, condiția de bază fiind ca acesta să și găsească rapid acel birou, în anunț nefiind specificat, clar, locul unde să fie căutată „cheia de aur”? Oare nu cumva cei din conducerea gării ar trebui să fie mai fermă și să le ceară polițiștilor de la TF să fie mai atenți în perioadele când prin gară e liniște și nu trec trenuri? Asta ar fi măsura civilizată la „necivilizația” vandalilor! Și, firește, amenda și plata pagubei când sunt prinși!
Și uite așa, avem gară reabilitată, dar încă închisă și cu casele de bilete la mama naibii (vai de cei ce cară bagaje multe că au ce merge dintr-o parte în alta!), avem o sală de așteptare nou-nouță, dar deschisă pe etape de timp, avem în sfârșit și toalete, dar închise bune perioade de timp tot la fel cu cheia!
De toată treaba asta „faină” a beneficiat lunea trecută din plin un călător de loc din Tg-Jiu. Omul venise la un prieten în Petroșani și l-a apucat un „rău la inimă”, după cum ne-a spus. S-a internat la S.U.P. și în prima zi a acestei săptămâni s-a externat din spital. Dorind să plece acasă, a apelat la CFR. A ajuns în Gara Petroșani, neștiind cam la ce oră are trenul. Omul, bolnav și în vârstă, a ajuns pe peronul gării, fiind dezorientat. Întâmplător, ZVJ, prin subsemnatul se afla acolo, în documentare, după o acțiune de la Apa Serv pe care v-am relatat-o în ediția de ieri. Afară turna cu găleata. Ba, mai mult, o pânză deasă de mici firicele de gheață turna din cer, mai ceva ca primăvara, fenomen foarte rar întâlnit în februarie!
„Domnule, văd sala de așteptare, dar e închisă. Mi-e cam frig că nu mă simt prea bine, că abia ce am ieșit din spital și aș vrea să stau jos în sală… Oare pot?”, m-a întrebat cu tristețe omul, pe chipul căreia se vedea clar că nu se simte prea bine. Am citit imediat anunțul și m-am dus la un birou de mișcare din apropiere. Ușa era deschisă, dar nimeni înăuntru! M-am sucit, m-am învârtit pe la alte uși. Nimic, nicio țipenie de ceferist măcar. Mai rar așa ghinion. Asta se întâmpla cu vreo jumătate de oră înainte de prânz. Astfel, fiindcă și ploua cu găleata, am renunțat la a mai căuta mai departe, în măsura în care aveam și altă treabă și a trebuit oricum să plec. I-am spus bătrânului să mai întrebe la ușa la care am intrat în acel birou și nu era nimeni. Și i-am mai spus că înainte trebuie să-și cumpere bilet, ca să-l prezinte, că altfel nu i se va deschide ușa. Bătrânul, cu vreo două plase după el, s-a uitat la mine ca la mașini străine și mi-a zis: „Domnule, faci mișto de mine?”. „Nu, așa scrie pe anunțul de pe ușă. Citiți și vă convingeți singur. O zi bună”. „Dacă-i așa, vai de el CFR, unde a ajuns nici nu-mi vine să cred și vai de țara asta! Auzi, să închidă cu cheia în ziua mare?! Unde s-a mai pomenit?”, s-a revoltat bătrânul.
Am plecat fără să-i mai răspundem, dar am ținut să vă relatăm întâmplarea ca să vedeți și să vadă și mai marii gării cum este percepută măsura lor. În rest, lăudabil, cum am tot scris, faptul că la aproape 150 de ani de la construire avem o gară frumoasă și acum curată, după ce i-am criticat destul pe ceferiști. Dar și chestiunile mici fac diferența, iar această măsură cu închisul sălii de așteptare nu pare prea normală. Să sperăm că se va rezolva în alt mod, în condițiile în care lângă sală sunt, totuși, și birouri, iar ceferiștii trec pe peronul principal cât e ziua de lungă, chiar dacă mai au și treabă, deci pot să bage un cap pe ușă și să se uite dacă totul e în regulă în sala de așteptare. Oare „lacătul” este singura soluție?
