Cataloage Confort Media
Îmi amintesc şi acum vechea masă de biliard de la atunci Clubul Sindicatului Minier din Vulcan, în prezent Club IMAX Vulcan. Era în sala din partea dreaptă, cum stăteai la coadă la casa de bilete, iar acolo ajungeai doar de pe holul din spate.
Era o masă
veche, dar bună, care se ţinea încă bine pe picioare, în ciuda vârstei sale. Cred că era cam de o seamă cu clubul. Pe vremea aceea nu erau mulţi care jucau biliard. Era doar o mână de bărbaţi pasionaţi care se adunau acolo, jocul de biliard nefiind mai deloc agreat de către autorităţile comuniste. El era considerat ca un sport, o pasiune, mă rog, rămas, nu se ştie cum, de la regimul burghezo-moşieresc. Totuşi, după cum ziceam, în sala aceea se încingeau partide de biliard care-i captivau pe jucători, iar bilele erau lovite cu precizie cu tacurile ale căror vârfuri erau date cu creta care nu lipsea de pe marginea mesei.
După revoluţie,
jocul de biliard a început să fie mai bine cunoscut. Vorbesc tot de Vulcan. În mai toate localurile dădeai peste o masă de biliard. Mânuitorii tacurilor erau mai ales tinerii. După o vreme, sportul acesta şi-a cam pierdut din adepţi. Locul meselor de biliard a început să fie luat de cele pentru tenis de masă. Moda, mă rog. Aşa se face ca, acum, doar în două baruri mai găseşti mese de biliard. La cel din centrul vechi, de la parterul din latura estică a blocului EVNS, şi la „Andante” de pe Bulevardul Mihai Viteazul, Acesta este, de fapt, locul în care, la sfârşitul săptămânii trecute, a fost desemnat cel mai bun jucător de biliard din Vulcan.
Ideea organizării
primei ediţii a concursului „Fisa de Aur” a avut-o domnul Dănuţ Anghel, administratorul SC Andante Comimpex SRL Vulcan. Şi nu a dat deloc greş, fiindcă a avut amatori care să se înscrie la întrecerea desfăşurată în zilele de joi şi vineri. Unora le-a fost un pic teamă la început. Ce-or să zică ăla şi ăla dacă pierd? Vor râde de mine. Dar, până la urmă, cei mai temători au trecut şi peste asta, astfel că pe lista cu concurenţi au apărut douăsprezece nume. Cine cu cine joacă s-a stabilit în urma tragerii la sorţi. Meciurile din prima zi au început după-amiaza şi s-au încheiat undeva în jurul orei 21:00. Vineri, când m-am dus şi eu acolo, la invitaţia patronului, au ţinut până aproape de opt seara. Premierea s-a făcut în sala în care s-au desfăşurat „ostilităţile”. Mai întâi, domnul Dănuţ Anghel, secondat de fratele său Zebe, care a fost unul dintre arbitri, le-a înmânat diplome de participare concurenţilor care au fost eliminaţi în primele meciuri.
„Diploma de cel mai vârstnic participant”
a ajuns la Francisc Fazakaş, iar Sergiu Cibea a primit-o pe cea de „Cel mai tânăr participant”. După care le-a venit rândul premianţilor. Dumitru „Ticuţă” Tivdă a primit diploma pentru ocuparea locului al III-lea şi, l-a gât, i-a fost prinsă „Fisa de Bronz”. Neluţu Boacşa a terminat pe locul secund, iar fisa cu care a fost onorat este una de argint. Locul I i-a fost atribuit lui Alin Râmboi, mai bine cunoscut cu apelativul de „Bran”. Fisa sa este una de aur pur. Toate fisele au fost executate la atelierul de bijuterie „Emanuel”, aflat tot la parterul blocului 17. Atmosfera, şi în timpul desfăşurării partidelor de biliard, şi la premiere, a fost una plină de optimism. Cu aplauze sincere şi felicitări atunci când un jucător reuşea o lovitură de excepţie. Am observat, mai târziu, că întrecerea a avut un mare răsunet şi pe reţeaua de socializare Facebook. Mulţi amatori de biliard, dintre cei care nu au ştiut de competiţie sau fie că au fost plecaţi în aceste zile, au promis că vor veni negreşit la a doua ediţie. Fiindcă, aşa cum a promis Dănuţ Anghel, aceasta se va ţine cu siguranţă!
de Gheorghe OLTEANU
