Jubileu / Petroșaniul – Oraș de 95 de ani 

Tătărescu redactează cererea transformării Petroşaniului în oraş. Dr. Romulus Mioc o susţine în consiliu

La 9 august 1923 reprezentanţa comunală a Petroşaniului este convocată în şedinţă extraordinară. O şedinţă istorică, am putea spune, din moment ce reprezentanţa trebuie „să se rostească” asupra următoarei cereri redactate de deputatul Gheorghe Tătărescu şi semnată de societăţile Petroşani, Jiul Cultural, Casa de Păstrare, de reprezentanţii tuturor breslelor şi de fruntaşii vieţii comerciale petroşenene:
„Subsemnaţii, contribuabili ai comunei Petroşeni, reprezentând mai mult decât jumătate din totalitatea contribuţiilor acestei comune, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a face demersurile cuvenite pentru transformarea comunei noastre în comună urbană.
Numărul locuitorilor comunei, care întrece pe acela al oraşului de reşedinţă al judeţului şi care sporeşte în fiecare zi, dezvoltarea sa industrială şi economică, care o face unul dintre centrele mari ale ţării întregi, precum şi gradul de propăşire culturală, la care a ajuns prin înrâurirea ce o exercită liceul local şi tot atâtea şcoli şi aşezăminte de cultură, ce s-au creat în ultimii ani, reclamă, toate, o nouă organizare şi o nouă viaţă administrativă, pe care nu le poate da decât transformarea comunei Petroşeni în oraş.
De aceea, în conformitate cu Legea comunală din 1886, Art. XXII paragraf 151, punct a, vă rugăm să binevoiţi a lua în conziderare cererea noastră şi să faceţi demersurile legale spre rezolvirea ei”.
În cuvântul său, dr. Romulus Mioc, membru al reprezentanţei comunale, „a motivat pe larg temeinicia cererii făcute şi arată însemnătatea hotărârii ce urmează a fi luată de reprezentanţa comunală, rugând-o să adopte punctul de vedere al contribuabililor”. Latura juridică a cererii este lămurită de dr. Boeriu.
Reprezentanţa comunală votează în unanimitate, hotărând trimiterea cererii la Prefectura Hunedoara, pentru îndeplinirea formalităţilor legale.

Tătărescu aduce vestea: din 4 ianuarie Petroşaniul e oraş!

Anul 1924 începe cu o veste minunată pentru petroşeneni. La 4 ianuarie, Petru Iacob, primarul Petroşaniului, primeşte de la Bucureşti următoarea telegramă: „Astăzi, 4. I. 1924 d. preşedinte al Consiliului şi d. ministru de Interne au semnat deciziunea, prin care  comuna Petroşani a fost ridicată la rangul de comună cu consiliu. Aducându-vă aceasta la cunoştinţă, urez noului oraş înflorire şi prosperitate. Fie ca Petroşanii să se ridice prin muncă, gospodărie şi hărnicie. Fie ca să ajungă una din marile cetăţi, în zidurile căreia să se statornicească progresul şi bunul traiu pentru toţi locuitorii săi. (ss.) Subsecretar de Stat: Tătărăscu”.
Peste o săptămână, la 11 ianuarie, la orele 12,30 în Petroşani sosesc de la Târgu Jiu Gheorghe Tătărescu, Dinu Frumuşanu (şeful de cabinet al lui Tătărescu) şi Constantin Bălănescu (primarul Tg. Jiului). Petroşenenii îi fac o emoţionantă primire la Cazinoul funcţionarilor soc. „Petroşani” (actualul Teatru Dramatic „Ion D. Sîrbu”): „Îl aştepta foarte multă lume (…), precum şi muzica şi pompierii cu steagul. Oraşul era plin de drapele naţionale”.
Salutul de bun venit îl dă I. Wincklehner, director general şi consilier de mine: „Mult stimate Domnule Ministru! Vă salut din toată inima atât în numele Societăţii Petroşani, cât şi în numele funcţionarilor şi muncitorilor acesteia. Domnia-Voastră, Domnule Ministru, aţi intrat adeseori în această casă ca prieten şi sfătuitorul nostru şi ne simţim deosebit de fericiţi când Domnia-Voastră, Domnule Ministru
V-aţi întors în cercul nostru ca unul dintre cei mai înalţi funcţionari ai acestei ţări. Acum numai o singură rugăminte avem. Rămâneţi mult, stimate Domnule Ministru, şi în actuala poziţiune a Domniei D-voastre şi fiţi convinşi că noi întotdeauna păstrăm faţă de Domnia-Voastră cele mai profunde sentimente ale devotamentului şi recunoştinţei, şi că ne vom face demni de prietenia Domniei-Voastre. Să trăiţi, Domnule Ministru!”. A mai vorbit şi Gheorghe Drăgan, prim pretorul plasei Petroşani. Emoţionat de primire, Tătărescu spune că a venit în Vale nu doar ca membru al guvernului, ci “în primul rând, ca prieten”. După tradiţionalul „bine v-am găsit”, după atâtea formalităţi şi discursuri, oficialităţile sărbătoresc în cerc restrâns numirea Petroşaniului ca oraş la Cazinoul funcţionarilor.
A doua zi, sâmbătă, 12 ianuarie, la sala Apolo a Primăriei Petroşani are loc şedinţa festivă a consiliului comunal Petroşani. Cronicarul relatează cu lux de amănunte atmosfera festivă şi entuziastă a acestei zile: „Sâmbătă în 12 cor. dl. Tătărescu a adus în persoană numirea Petroşaniului de oraş cu consiliu.

Nu numai locuitorii Petroşaniului, ci toate satele din plasa aceasta ş-au dovedit bucuria şi recunoştinţa faţă de d. secretar ministerial Gheorghe Tătărescu, luând parte prin reprezentanţii lor la şedinţa festivă a consiliului comunal ţinută în 12 cor. ora 11 a.m. în sala de spectacole Apolo. Oraşul e în sărbătoare. Sala Apolo, plină de lume din Petroşani şi de pe sate. Muzica societăţii cântă. Domnul Tătărescu, însoţit de prefecţii judeţului nostru şi al judeţului Gorj, de subprefectul nostru, de senatorul nostru D. Bociat, e primit de mulţime cu urale. Urcând pe bină, unde e aşteptat de întreg consiliul comunal, e întâmpinat de dl. primar Petru Iacob cu următoarele cuvinte: Domnule Ministru, Domnule Prefect, Domnule Subprefect, Onorată Reprezentanţă! Înainte de deschiderea şedinţei, Vă rog să-mi daţi voie ca, cu toată căldura inimii mele, să salut pe dl. Ministru Tătărescu, care, spre nemărginita noastră bucurie, se află în mijlocul nostru. Este acesta un moment fără păreche, fără precedent în trecutul comunei noastre. Domnului Ministru,/ Îmi permit să vă repet şi verbal felicitările şi urările noastre de bine ale reprezentanţei noastre, transmise la timpul său şi prin depeşă, pentru înalta situaţie ce o ocupaţi cu atâta demnitate şi autoritate. Suntem şi noi, Petroşenii, nespus de mândri în sufletele noastre când ştim, cu siguranţă, că şi noi ocupăm un loc în inima D-voastră alăturea, şi în mod egal cu Gorjul. Domnule Ministru,/ În decursul celor 5 ani de când avem fericirea a Vă cunoaşte, nu a fost prilej, nu a fost ocazie în care să nu ne arătaţi cea mai caldă bunăvoinţă, sprijin, ajutor şi un deosebit interes faţă de noi şi comuna noastră. Dovada cea mai recentă despre aceasta este şi prilejul fericit pentru care Dumnezeu v-a adus în mijlocul nostru. Şi oare noi cu ce vom putea răsplăti şi mulţumi pentru munca, ostenelele şi interesul arătat faţă de noi? Numai cu aceea, Domnule Ministru, că dragostea, stima şi iubirea, încrederea şi alipirea  noastră loială, cu care v-am înconjurat şi întâmpinat totdeauna în trecut, de acea dragoste, de acea stimă, încredere şi alipire totală, Vă asigurăm şi pe viitor, sub orice raport, sub orice împrejurări. Şi acum ce vom putea cere, când atât de bine ne cunoaşteţi, atât de exact şi de perfect ne ştiţi dorinţele, doleanţele, situaţia şi împrejurările noastre, ar fi de prisos ca să le mai înşir, când D-Voastră atât de bine le ştiţi şi cunoaşteţi. Dacă însă, totuşi, vom cere ceva, aceea ar fi, Domnule Ministru, să binevoiţi a ne păstra cunoscuta bunăvoinţă şi pe viitor, să ne fiţi protectorul, sprijinitorul şi ajutorul dezvoltării industriale, comerciale şi culturale a comunei noastre urbane şi de azi înainte. Căci noi nu numai Vă stimăm, noi Vă iubim şi icoana D-Voastră, încadrată în rama de aur a recunoştinţei în inimile tuturor cetăţenilor de aici, fără deosebire de naţionalitate şi confesiune a acestei Urbe, cu cari împreună rugăm pe bunul Dumnezeu să Vă ţină mulţi ani cu sănătate, să Vă dăruiască tăria şi puterea de a munci mult şi cu spor pentru prosperarea şi înaintarea scumpei noastre patrii şi fericirea tuturor cetăţenilor ei, pentru înaintarea şi înflorirea comunei noastre urbane şi pentru fericirea a întreg neamului nostru românesc, să trăiţi la mulţi ani şi la mai mare D-le Ministru! Declar şedinţa festivă a reprezentanţei deschisă.
Dl. secretar ministerial comunal comunică scopul venirii d-sale la Petroşani şi citeşte istoricul actul de numire a Petroşaniului ca oraş:
Deciziune, No. 0486/
Noi, Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministru Secretar de Stat la Departamentul de Interne.
Luând în examinare dosarul actelor relative la transformarea comunei mari Petroşani, din judeţul Hunedoara, în oraş cu consiliu.
Având în vedere hotărârea reprezentanţei comunei Petroşani din şedinţa de la 9 august 1923, prin care s-a decis transformarea numitei comune în oraş cu consiliu. Având în vedere că la această transformare au aderat mai mult de jumătate din numărul locuitorilor comunei, contribuabili cei mai greu impuşi.
Având în vedere că menţionata comună dispune de venituri suficiente pentru a face faţă cheltuielilor impuse de legile actualmente în vigoare unui oraş cu consiliu şi că are numărul de locuitori pentru a putea deveni oraş. Având în vedere că s-au îndeplinit formalităţile legale pentru transformarea comunei în oraş cu consiliu.
Văzând şi dispoziţiunile paragrafelor 150 şi 151 din art. de Lege XXII din 1885.
Pentru aceste motive,
Decidem:
Art. I. – Comuna mare Petroşani din judeţul Hunedoara se declară oraş cu consiliu.
Art. II – Direcţiunea comunală este însărcinată cu executarea acestei deciziuni.
Dată la 4 ianuarie 1924.
Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministru de Interne: Ion I.C. Brătianu.
Director general: (ss.) C. Popescu
Prin frumoasa-i oratorie, spune cât de mult ţine d-lui la Valea Jiului şi că va lupta ca să înflorească la izvoarele Jiurilor cetatea minieră, exemplu de ordine şi civilizaţie. Arată chemarea ce o are Petroşeniul ca oraş, din punct de vedere industrial, comercial şi cultural. Scopul se va ajunge prin muncă şi cinste. După această înflăcărată vorbire, şedinţa se închide.
La ora 1 d.m. soc. Petroşani dă o masă bogată în sala Cazinoului funcţionarilor, la care iau parte vreo 150 persoane.
La masă toastează dl. Tătărescu pentru MSL Regele, Regina şi întreaga familie domnitoare. Dl. Winklehner ţine în limba română următorul discurs: Mult stimate Domnule Ministru!/ În numele societăţii Petroşani, Vă salut din toată inima şi Vă rugăm a primi expresiunea celei mai înalte stime şi consideraţiuni a întregului personal al societăţii noastre. Eu, personal, încă de mult timp am avut fericirea de a Vă cunoaşte şi a Vă aprecia şi Vă asigur, Domnule Ministru, că pe când am aflat chemarea Domniei Voastre în înaltul post ce îl ocupaţi, a fost unul dintre momentele cele mai fericite ale vieţii mele. Eu fericesc întreaga ţară pentru această alegere, deoarece în Domnia-Voastră a ales un om plin de idealuri, cu spiritul de dreptate şi iubitor de patrie, care sunteţi anume făcut pentru rezolvarea celor mai grele chestiuni. Vă rugăm, Domnule Ministru, ca şi în viitor să rămâneţi prietenul şi sfătuitorul nostru, noi, toţi cei prezenţi, Vă dorim a ocupa cât mai mult acest post, pentru binele patriei şi al poporului, activitatea Domniei-Voastre fiind pentru întreaga ţară o binecuvântare. Bine aţi venit în cercul nostru, să trăiţi, Domnule Ministru!”.
Urmează o cascadă de toasturi: păr. greco-catolic protopop Miocu – pentru dl. Prim ministru IIC Brătianu, „urându-i să realizeze şi unificarea sufletească, după cum a înfăptuit-o pe cea politică”; părintele ortodox a evocat „amintirile vechi şi dulci ale studiilor de la Universitatea din Bucureşti, unde a fost coleg cu d. Tătărescu” şi a arătat două valenţe  politice şi literare ale demnitarului; primarul Petru Iacob pentru dl. Tătărescu, dl. senator Hasnaş pentru societatea minieră Petroşani etc. În fine, dl. Tătărescu „mulţumeşte tuturora, îndemnându-i la muncă cinstită, la bună înţelegere. Sprijinul d-lui nu va lipsi niciodată”.
La propunerea primarului Petru Iacob, cetăţenii oraşului Petroşeni trimit primului ministru următoarea telegramă: „Domnului Ion I.C. Brătianu/ Primministru/ Bucureşti/ Cetăţenii petroşeneni, ridicaţi prin grija D-Voastră la rangul oraş cu consiliu, Vă mulţumesc pentru acest semn de dragoste şi Vă roagă să primiţi, pe lângă întreaga lor recunoştinţă, urări de sănătate pentru a întregi şi consolida şi opera de unitate sufletească, cum aţi făcut unitatea teritorială, asigurându-Vă că în acest colţ de muncă şi hărnicie se va măsura de-a pururi imaginea D-voastră, ce reprezintă puterea de muncă şi chintesenţa sacrificiului pentru Patrie. Cetăţenii oraşului Petroşani”.
Aşa i-a sfârşit saga „prăznuirii urbanizării Petroşaniului”.
Dintre ecourile în presă reţinem din Neamul românesc, ziarul profesorului Nicolae Iorga: „La Petroşeni s-a sărbătorit cu mare solemnitate ridicarea localităţii la rangul de oraş. A luat parte dl. Gh. Tătărescu, subsecretarul de Stat de la Interne, dând acestui act importanţa cuvenită, deoarece se ştie că întreaga vale a Jiului este românească şi era lipsită de un centru orăşenesc, care să-i poată face înlesnirile comerciale, economice şi culturale, de care avea nevoie. Demn de relevat e că s-au creat cantine şi depozite de consum pentru muncitori, care pot cumpăra alimentele necesare pe preţurile de dinainte de război. Mişcarea sindicalisto-naţionalistă, condusă de destoinicul fruntaş Salcă, se întăreşte din ce în ce mai mult”.
Marian BOBOC
(dintr-un volum în lucru dedicat Petroșaniului)