Prezentă la deschiderea anului universitar la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din Capitală, Monica Anisie, ministrul Educației și Cercetării, a anunțat că a emis un Ordin de ministru prin care elevii claselor a III-a, a IV-a, a VI-a, a VII-a, a X-a și a XI-a vor putea studia de-acum înainte… teatru. Propunerea e tragi-comică.
Potrivit ministrului Educației, elevii de-a III-a și de-a IV-a vor putea studia opțional disciplina „Eu și scena”, cei de la clasele a VI-a și a VII-a vor putea studia opțional materia „Teatrul și noi”, iar cei de liceu, de la clasele a X-a și a XI-a vor putea studia opțional disciplina „Laboratorul de teatru”. Această idee, după cum tot ministrul Educației a menționat, vine în urma solicitării universității unde a fost prezent ministrul la deschiderea noului an universitar.
Acum, după părerea subsemnatului, aici se deschid mai multe semne de întrebare și câteva puncte de vedere, să le zicem personale, deși, probabil ca mine și ZVJ gândesc și mulți dintre cititorii ziarului, printre ei și mulți dascăli de profesie.
Întrebările ar fi, cum spuneam, câteva. Prima dintre ele ar suna cam așa: cine va preda aceste discipline? Asta pentru că există orașe și comune, chiar și municipii, care nu au un teatru specializat, deci oameni din domeniul acesta specializați. Valea Jiului ar avea teatru, nimic de zis, dar este greu de crezut că actorii din Petroșani se vor repezi imediat să predea la Uricani sau la școala din Pui, de exemplu, distanța fiind un argument esențial într-o lume unde timpul contează. Plus că unii dintre ei ar trebui să învețe limba română, la care sunt deficitari. Apoi, nu se spune nimic despre manuale, despre partea practică a problemei, aceasta este o materie unde partea practică contează cel mai mult. Săli de spectacole există, nimic de zis, unele chiar și în școli, dar semnele de întrebare rămân… Suntem de acord că universitatea națională de teatru și cinematografie dorește să aducă din rândurile tinerilor noi și noi talente spre această industrie creativă și de mare importanță culturală pentru țară, copii și tineri talentați de care școlile din țară sunt pline în toate domeniile, dar, să fim serioși, ce vor face copiii din provincie, dintr-un oraș micuț sau mijlociu unde oamenii nu au văzut nici măcar o dată o piesă de teatru pe viu, dacă unii dintre acești tineri vor opta să învețe această disciplină?
Pe de altă parte, discutând în campania electorală cu o serie de domni profesori și doamne profesoare, cam din tot spectrul politic, am auzit, nu o dată, că ministerul de resort ar trebui să mai umble la programă, la introducerea mai multor ore de limba și literatura română, la modificarea unor manuale, unde copiii să învețe mai multă istorie națională, sau să își cunoască mai bine țara unde locuiesc la geografie. Unii dascăli sunt revoltați de-a dreptul că se tot micșorează orele de sport sau de educație fizică, generații de copii tinzând să ajungă la maturitate cu serioase probleme de coloană vertebrală și cu probleme ce țin de sănătatea fizică din cauza lipse de mișcare și a exercițiilor fizice. Da, iată probleme foarte largi și importante pe care credem că ministerul Educației și Cercetării ar trebui să analizeze mai mult și să găsească soluții concrete, viabile și rapide!
Lucrurile trebuie bine puse la punct, altfel acest lucru nou va deveni în timp doar un simplu ordin de ministru făcut ca să fie… Pe de altă parte, ministrul și ministerul trebuie să analizeze problemele REALE în materie de ce au nevoie cu adevărat copiii, pornind și de la baza didactică și profesorală, altfel vorbim degeaba și batem câmpii, cum nu de puține ori s-a întâmplat cei peste 30 de ani din 1989 încoace. Că învățământul nostru a fost distrus în mare parte de tot felul de miniștri, unii doar simplii aventurieri și atât, știe și vede toată lumea, ceea ce însă încă nu se vede și tot așteptăm, părinți și copii, profesori și învățători sau educatori, este cine va revigora școala românească cu adevărat.