Cataloage Confort Media
Cum aș putea să încep penultimul dintre reportajele pe care le documentez, lunar, din 2013 încoace, pe șantierul instalațiilor de desulfurare și de șlam dens de la Termocentrala Paroșeni? Am căutat mai multe variante, dar m-am oprit la cea mai simplă: lucrările sunt foarte aproape de a fi încheiate, iar momentul recepției finale se apropie pe zi ce trece.
Ieri dimineață, n-a fost chip
să stau de vorbă un pic mai mult cu domnul inginer Octavian Dobrescu, șeful de șantier, sau inginerii Constantin Juncu și Cristian Purcaru, colaboratori direcți ai domniei sale. Toți trei erau în așteptarea unei comisii de la CEH, care urma să evalueze modul în care au fost remediate problemele depistate la vizita anterioară. I-am văzut, puțin mai târziu, cu domnii de la CEH. Da, specialiștii de la Complexul Energetic Hunedoara erau foarte scrupuloși, dar și mulțumiți, totodată, constatând că deficiențele au fost înlăturate în foarte mare măsură. În condițiile astea cine altul, decât ing. Gheorghe Avram, mai mare peste tot ce ține de Siguranța Muncii, mi-ar fi putut fi însoțitor prin șantier?
Trebuie spus că,
în aceste zile, sunt puțini muncitori pe șantier. În jur de treizeci de la companiile românești și câțiva polonezi. Pe cei șapte specialiști germani nu-i includ în categoria asta, fiindcă dumnealor sunt cei care coordonează lucrarea. Am plecat, însă, pe teren numai după ce Ion Nicola, consultantul SSM de la TIAB, a obținut documentele necesare operațiilor programate să fie executate de Doru Drăghescu, coordonator de lucrări, împreună cu Cornel Nedelcu, conexionist, și Costică Gîde, specialist în amenajarea traseelor de cabluri. După ce ne-am pornit din birou, primul popas l-am făcut la atelierul polonezilor, aflat la câțiva metri de birourile amenajării de șantier. Polacii erau pe punctul de a încărca fitingăraiele pe care le executaseră, pentru ca, apoi, să se ducă cu ele la electrofiltre, pentru a le monta. Însoțitorul meu le-a verificat din nou autorizația de lucru, după care le-a urat spor la treabă.
Activitatea de bază
se derulează, din câte mi-am dat seama, în sala morilor. De sus, aceasta arată super, cu cele două linii ale sale. După ce am urcat pe scări am avut ocazia să-i văd la lucru pe alți doi muncitori polonezi care executau o lucrare la transportoarele care duc calcarul din siloz în concasoare. Lângă ei, la câțiva pași, Marin Voineanu și Ion Baciu de la TSB executau retușuri și rectificări la grătarele metalice. Când am ieșit din sala morilor am vrut să-i revăd și pe ceilalți doi prieteni ai mei de la TIAB, fiindcă pe Ion Nicola și pe Doru Drăghescu îi întâlnisem deja. Nu i-am mai găsit. „Cred c-au urcat pe absorber”, mi-a spus ing. Gheorghe Avram. Am avut, însă, surpriza să dau ochi cu domnul ing. Adrian Huszar, manager de proiect al societății mai înainte amintite. Anume, ca să mă salute, se despărțise de doi specialiști germani pe care-i însoțea la camera de comandă. Îți mulțumesc, Adi!
