Iar Gheorghe Ile este unul dintre aceştia. Sau, dacă îmi aduc aminte, a fost, chiar cu foarte mult înainte de a se pune problema, un adept al revenirii la statut de sat a unor componente ale municipiului pe care-l păstoreşte.
Pentru vulcăneni statutul de municipiu al localităţii lor nu le-a adus cine ştie ce beneficii care să sară în ochi. În afară de creşterea corespunzătoare a taxelor şi impozitelor locale, poate doar accesările de fonduri europene şi guvernamentale din ultima vreme pot fi luate în calcul. Dar şi Uricaniul le primeşte, aşadar sfârâiala nu-i prea mare. Aşa că ultima găselniţă, în vederea diversificării accesării de fonduri europene substanţiale ar fi aceea de a pune mâna pe banii care se atribuie zonelor rurale.
Nu-i deloc o noutate, ci doar vă amintesc, că, la Paroşeni, bunăoară, momârlanii mai trecuţi ca vârstă duc şi acum dorul satului care le-a mângâiat copilăria. Mai în şagă, mai în serios, ei au zis de câteva ori că le cam vine să se desprindă de Vulcan şi să-şi facă primăria lor. Nu departe de ei ar fi momârlanii din Dealu Babii. Iar la o adică, dacă nu greşesc, chestia asta i-ar pune pe gânduri şi pe localnicii din Coroeşti. Care, şi acum, după zeci şi zeci de ani, merg tot la bisericuţa lor şi au obiceiuri şi tradiţii din care nu-i poate scoate nimeni.
Numai că trebuie un pic de timp, pentru ca să revină la firescul de altădată ceea ce a fost stricat. Gheorghe Ile spune că i-a sugerat prefectului Sorin Vasilescu să purceadă cu un proiect prin care Paroşeniul, Pasul Vâlcan, Dealu Babii (nu a pomenit de Coroeşti, dar cred că şi Coroeştiul, dar l-a uitat el, probabil – n.a.) şi strada Abatorului să redevină zone rurale. La fel ca şi ceilalţi edili şefi, Gheorghe Ile speră că demersul va fi încununat de succes, iar după aceea peste zonele rurale nou constituite va ploua cu euro. Gheorghe OLTEANU