Gheorghe TRUȚĂ vă prezintă / 9 sau Fly, Robin, Fly (VII)

Gheorghe TRUȚĂ vă prezintă / 9 sau Fly, Robin, Fly (VII)

Timp de citire: 8 minute

 piesă-dezbatere despre condiția tinerilor în Lume –

(urmare din numărul trecut)

Personajele:

DOMNUL GEO GIGI DELI TYBY… neapărat cu doi igreci!

VOCEA GLAS MIC VOCI…

VOCE: Bă, unde dispărură proastele alea două?

VOCE: Să duseră la closet.

VOCE: Și… nu mai veniră?! Or fi căzut în bideu, Doamne-dă!

VOCE: Iarba rea nu piere… Or fi cu capun bideu… or da afară tot din ele… dupe tot fumu ce li-l băgarăm în gușe!

VOCE: Hai, mă să intrăm peste ele, dă-le dracu de cucuvele! Nu mă deranjează că ocupară veceu instituţiei… că dacă mă trece… nu mai urc un etaj… că nu mă mai ţin ghioambele… și mă slobod aci, pe caloriferu lipsă… Da… parcă alea două-mi stau în cârcă!

VOCE: Hai să urcăm peste ele, dă-le dracu… și să le dăm cu cracii-n sus! VOCEA LUI TIBI: Staţi blânzi: Eu le-am adus… eu mă ocup eu de ele! (Tare.) Hei, surate… sunteţi bine?! Liniște.

VOCE DE FATĂ: Ia vezi Tibi, dragule… s-or fi înecat matracucile alea în bidee…

VOCE: Te arde-n păsărică grija lor?!

VOCE: Ei, mă… femeia e femeie… vorba lu tata: Orice-ar fi… ţine una la altele

… VOCE DE FATĂ: Nu de-aia… dar dacă Tibi le-a adus… le are pe conștinţă. Unde mai pui că la o adică… în caz de ceva… noi toţi suntem chemaţi la poliţie să dăm cu subsemnatu…

VOCE: De ce?! Le-am ţinut noi cu capu-n bideu?!

VOCE DE FATĂ: Dar Tibișor… dacă… Doamne dă!… mă ia de nevastă… cum ar fi să plâng pe lângă porţi de pușcărie?! Tibi începe să urce treptele de fier ruginit: ajunge sus, în dreptul ferestruicii care dă în closet. TIBI (prin sita ruginită): Ce faceţi?

GIGI: Ce-ţi pasă?!

DELI: Ţi-e frică… pentru că tu ne-ai invitat… mă-ntreb și acum de ce… Însă știu și răspunsul: Ca să aveţi, tu și grupul tău nociv, de cine râde și bate joc! TIBI: Din contră… aţi văzut: Eu v-am apărat de câte ori am putut…

DELI: Mersi de apărare! Parcă ziceai: Nu e așa că astea două sunt chiar tâmpite? Seau pe ele! Numai să nu le frângeţi grumazele… că eu le-am adus și, la o adică, pe mine mă leagă dorobanţii!

GIGI: Ba… te-ai fălit la amici că am fi două proaste îndrăgostite de statuia care ești… Și chiar presupunând c-ar fi așa: Nu te lauzi în gura mare… ca să ne umilești în gura târgului…

TIBI: Păi… nu e așa?! Sunteţi îndrăgostite lulea de subsemnatul! Uite, dacă îmi dau jos bocancii… pun pariu că sunteţi în stare să-mi lingeţi șosetele… una… din stânga… alta… din dreapta!

AMÂNDOUĂ: Pe ce te bazezi?!

TIBI: Pe realităţi. Un bărbat frumos, deștept și cu bani… ca subsemnatul, vede dintr-o privire cum niște puștoaice neexperimentate ca voi sunt gata să-i sărute botina. De pildă… tu, Deli neni: Ţii minte când, la majoratul meu… al clasei mele… dar întotdeauna contează statuia!… am fost adunaţi ca viţeii în curtea școlii… felicitări, imnuri… Când… din mulţimea de gură- cască apăru o fetiţă… cam de cinșpe anișori… fără bătaie! și… cu obrajii roșii ca roșul din tricolor… îndreptă glonţ spre subsemnatul o narcisă smulsă, poate, din parcul din faţa primăriei…

DELI: Era din grădina bunicii: de-o săptâmână o ţineam în pahar… pregătită doar pentru tine! Și nu mă puteam duce spre altcineva… când doar unul din mulţimea aia pestriţă… un singur exemplar din tot Universul era… înalt ca Parângul, frumos ca Zamolxe și deștept ca Pitagora! Omul, șoptea toată lumea, abia se întorsese de la olimpiada pe mapamond, cu medalie! TIBI: Și tu, mândră momârlăncuţă Georgiana, zisă Gigi…Ţii minte cum, întro seară de mai… iunie sau august… ”într-o nu știu care ţară, într-un nu știu care an”… vorba cântecului care, fie vorba-ntre noi, e mai mișto decât șlagărul:”Suntem fete de miner…” pe la trei dimineaţa, când să intru-n bloc… mă întorceam de la un chefuţ… de la o fereastră la etajul nouă… aud o șoaptă: ”Te aștept de la nouă!” Când mă uit… era bucla ta blondă, dulce Gigi… Nu e așa?!

GIGI: Cine n-ar fi așteptat nemișcată-n fereastră… chiar și de la nouă seara până la nouă dimineaţa… pe un flăcău înalt ca Parângul, frumos ca un zeu și deștept ca Pitagora… și care se întâmplă să stea în același bloc cu tine… căruia îi pândești pașii când trece pe lângă ușa ta… coborând de la etajul nouă și ducânduse… Doamne apără-l!… spre… oriunde?! TIBI: Vedeţi? Mă iubiţi amândouă, ca niște proaste ce sunteţi, și aţi fi în stare să vă daţi și viaţa pentru un zâmbet al subsemnatului!

AMÂNDOUĂ: Da, Allain Delon! TIBI: Atunci… ce vă împiedică s-o faceţi? GIGI (mâna pe gât): Surioară… nu mai am aer… mă-nnec!

DELI: Și eu… la fel. Parcă s-a terminat aerul din Lume! (O prinde de umeri.) Hai, surioară!

GIGI: Unde?!

DELI: Nu știu. Cred că-n sus…

GIGI: În… Cer?! DELI: Până la Cer mai e un etaj! Dar… pe unde ieșim?! VOCE (vălurită, de jos): Auzi, Tibane… puicuţele vor să fugă!

VOCE: Când ajung în păpușoi… or să râdă de noi… ca de prostani… că n-am fost în stare să jumulim două gâscuţe!

VOCE: Hai pe ele, frate!

VOCEA LUI TIBI: Mă ocup eu! (Mai încet, pe ferestruică.) În faţă e o ușă… Îi daţi un brânci și cade singură! Deasupra… e o scară. Urcaţi și… aţi ajuns pe acoperiș! Să vă ţin de poponeţe? Gigi lovește în perete: se iscă o gaură. Iese: începe să urce, încet. Se oprește la mijlocul scării. GIGI: Hai, surioară!

DELI (cu capul în crăpătură): Nu cred c-o să pot… Se învârte pământul cu mine… Du-te singură: măcar tu să respiri aer curat…

GIGI (cu o mână prinsă de scară): Vin să te iau! O să urcăm amândouă… încet…

DOMNUL GEO: Eu zic să nu urcaţi! Frica, stresul și fumul ierbos ce l-aţi tras pe nas…v-a ameţit.

AMÂNDOUĂ: Însă… noi n-am fumat!

DOMNUL GEO: Fumătorul pasiv inhalează mai multă otravă decât cel ce fumează alături.

GIGI: Nu știu ce să zic… și nici nu pot gândi: mintea mi-e flască… Sunt ameţită… plutesc… de parcă aș fi băut o carafă de vin tare… cum face tata în fiecare zi…

AMÂNDOUĂ: Tu ai adus… iarba dracului? De ce?!

TIBI: Vedeţi, prostuţele tatii: ceea ce eufemistic numim ”viaţă”… în realitate e un bolovan ce ni se pune în spate încă de la naștere… și care, la un moment dat, devine de nesuportat, așa încât, ca să prevenim belelele, care sunt depresia… și iar depresia!… ceaiul vieţii trebuie îndulcit… nu cu zahăr, că supără ficaţii, ci cu… altceva. Pe scurt, dragele moșului… fumul ce iese din ierbi uscate cu grijă și cu preţ, pe care plămânii noștri îl sorb cu nesaţ, e antecamera Fericirii. A unei fericiri visate, dar pe care n-o putem atinge altfel… Așa încât… nu mă priviţi așa, holbate, ca niște pisici răscolite… ci, din contră… să-mi ziceţi: ”Săru mâna, nenea Tyby… neapărat cu doi ”y” , că ne-ai îndulcit viaţa asta de rahat și ne-ai ajutat să ne ţinem drepte!”.

GIGI: Drepte… că abia mă pot ţine pe picioare… și mi-e mintea… caier de lână nescărmănată…

DELI: Să te duci în Iad… cu iarba ta cu tot!

TIBI: Recunoștinţa e iarbă rară!

GIGI: Iar tu ești un… cum se zice, soro, la ăla cu coarne… drac sau diavol? DELI: Tot ăl drac! Soro: Cum am putut fi atât de naïve… să ne ducă de nas… GIGI: … un drac?! Dar acum nu mai pot face decât să constat că se-nvârte pământul…

TIBI: … în jurul axei sale… iar la rându-i… în jurul Soarelui… adică… al subsemnatului!

GIGI: Soare… Totul… în mintea mea… și împrejur… e o mâzgă greţoasă… DELI: … ce se zbate fără folos… în jurul nimicului cotropitor!

DOMNUL GEO: Nu-l ascultaţi: E păcat de tinereţea și de cugetul vostru curat! Pot să vă ajut!

AMÂNDOUĂ: Cum?!

DOMNUL GEO: Sun la unu unu doi. În mod normal, în câteva minute un echipaj de poliţie va veni să vă dea jos.

DELI: Poate în câteva zile… O mătușă din Valea cu brazi era singură pe câmp… cosea…

TIBI: La… gherghef?

DELI: Cu coasa… iarbă verde. Avusese nouă văcuţe, dar de la Bruxelles s-a zis că nu fumul din mașini și tunuri vor usca și ultima floare de pe planetă, ci de vină ar fi pârţurile văcuţelor din munţii noștri… Așa că… fu nevoită să trimită la abator cele nouă văcuţe…

GIGI: … le plânsese nouă luni mai abitir ca pe unchiul ce pierise în mină, la o surpare… dar apoi își șterse lacrimile și își luă o capră. Numai că… și căpriţa păpa iarbă… și cum n-avea bani de cosaș… că o zi de coasă se făcuse cât un drum cu avionul, în Dubai…

TIBI: Tu… de unde știi… e povestea ei?!

GIGI: Poveștile ei sunt și poveștile mele… pentru că sufletul meu e și sufletul ei…

DELI: … suntem aceeași fiinţă pusă în două corpuri surori!

AMÂNDOUĂ: Poate că… atunci când ne-a trimis pe Lume… Dumnezeu a spus: ”Mergeţi și împărţiţi tot: bucata de pâine, sufletul… soarta…”

DELI: Așa că… mătușica puse mâna pe coasă și… harști… harști… Cosi ea ce cosi… și pe la nămiezi, ostenită, își dădu cu vârful coasei în genunche. Și… din genunchi începu să curgă sângele, ca Jiuleţu după ploile de primăvară… Pierdea tot mai mult sânge… privirea i se înceţoșa… dar mai apucă să prindă telefonul și să sune pe văruţu Alexe, din Irlanda…

TTBI: Ce caută… văruţu-n Irlanda?!

DELI: Ce caută toţi flăcăii și fetele de la sud și nord de Dunăre: servici… Din Irlanda… văru-meu formă unu unu doi autohton…

TIBI: Și… veni?!

DELI: După nouă ceasuri…

TIBI: Și… mătușa?

DELI: Acum nouă zile i-am făcut parastas de nouă ani… Așa că, domnule Geo: Lasă-ne cu unu unu doi, cu doi și-un sfert și alte sferturi! Dacă nu ne ajutăm noi, nu ne ajută nimeni pe Lume!

GIGI: Nici… Dumnezeu?!

DELI: Dumnezeu ne-a parașutat în oceanul Lumii și ne-a poruncit: Înotaţi! Dar… cum să ajungi la mal cu două perechi de crengi subţiri și jurul unui dovleac dolofan și o tertecuţă… când marea e mereu înspumată și scrâșnitoare?! (Întinde o mână, în jos.) Hai, surioară… prinde-te de creangă… și hai: Dacă e să cădem… cădem amândouă!

(va urma)

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii